1 În anul al doilea al domniei lui Artaxerxe cel Mare, în ziua întâi a lunii Nisan, Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Șimei, fiul lui Chiș, iudeu din seminția lui Veniamin, om mare, care trăia în cetatea Suza și slujea la curtea regelui, a visat un vis. Mardoheu era din robii pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, îi luase în robie din Ierusalim cu Iehonia, regele Iudei. Iar visul lui a fost acesta: "S-a făcut parcă zgomot mare pe pământ, tunet, cutremur și tulburare. Și deodată au ieșit doi balauri mari, gata să se lupte unul cu altul, și urletul lor era cumplit. După urletul lor, toate popoarele s-au pregătit de război, ca să lovească pe poporul drepților. Și iată a venit pe pământ zi de negură și întuneric, de necaz și strâmtorare, de mare durere și tulburare. Atunci tot poporul drepților s-a tulburat, temându-se de răul lor; s-a pregătit să piară și a început să strige către Domnul. La strigătul lor, a ieșit parcă dintr-un izvor mic un râu mare cu apă multă, a strălucit lumină și soare, s-au înălțat cei smeriți și au nimicit pe trufași". Deșteptându-se Mardoheu după acest vis, care închipuia ce avea să facă Dumnezeu, păstra acest vis în inima sa și dorea să-l priceapă în toată întregimea lui până în seară. Și a rămas Mardoheu la curte cu Gavata și cu Tara, doi eunuci ai regelui care păzeau curtea; atunci a auzit ce vorbeau ei, a aflat planul și a descoperit că ei se pregăteau să pună mâna pe regele Artaxerxe și i-a spus regelui. Regele a cercetat pe cei doi eunuci și după ce ei au mărturisit, au fost spânzurați. Regele a scris întâmplarea aceasta spre aducere aminte și a scris-o și Mardoheu. Atunci a poruncit regele lui Mardoheu să slujească la curte și i-a dat și daruri pentru aceasta. Dar pe lângă rege era atunci vestit Aman. fiul lui Hamadata din țara Agag. Acesta se silea să facă rău lui Mardoheu și poporului său pentru cei doi eunuci ai regelui. După întâmplările acestea, în zilele lui Artaxerxe, care domnea peste o sută douăzeci și șapte de țări, de la India până în Etiopia,
2 În vremea când regele Artaxerxe își avea scaunul său domnesc în cetatea Suza, [1]
3 În anul al treilea al domniei lui, a dat el ospăț pentru dregătorii săi și pentru cei ce-i slujeau lui, pentru căpeteniile mai înalte ale oștirii Persiei și Mediei și pentru guvernatorii țărilor sale,
4 Arătându-și marea bogăție a regatului său și strălucirea deosebită a măririi sale, în curgere de mai multă vreme, anume timp de o sută optzeci de zile.
5 După sfârșitul acestor zile, regele a făcut și pentru poporul său care se afla în capitala Suza, de la mic până la mare, ospăț de șapte zile, în grădina curții sale domnești,
6 Împodobită cu covoare de mătase albă și de purpură violetă, atârnate pe frânghii de in și de mătase, trecute prin verigi de argint, întărite în stâlpi de marmură.
7 Divanuri de aur și de argint erau așezate pe pardoseală de porfiră, de marmură albă, de sidef și marmură neagră.
8 Băuturile se turnau în vase de aur și în cupe felurite, în valoare de treizeci de mii de talanți, iar vin din care bea însuși regele a fost mult, după bogăția și dărnicia regelui. Băutura se consuma cuviincios și fără silă, că regele poruncise tuturor cârmuitorilor din casa sa să facă fiecăruia după voia lui.
9 Regina Vasti a făcut și ea ospăț, pentru femei, în casa domnească a regelui Artaxerxe.
10 În ziua a șaptea, când inima regelui s-a înveselit de vin, acesta a zis către Mehuman, Bizeta, Harbona, Bigta, Abgata, Zetar și Carcas, cei șapte eunuci care slujeau înaintea feței regelui Artaxerxe,
11 Să aducă pe regina Vasti înaintea feței regelui cu coroana regească pe cap, ca să arate popoarelor și căpeteniilor frumusețea ei, pentru că era foarte frumoasă.
12 Dar regina Vasti n-a voit să vină după porunca regelui ce i s-a trimis prin eunuci.
13 Din pricina aceasta s-a mâniat regele tare și s-a aprins într-însul urgie mare și a zis către înțelepții care știau datinile din trecut, (căci așa era rânduiala ca orice pricină a regelui să se spună înaintea celor ce cunoșteau legile și dreptul):
14 "Cum să se aplice legea față de regina Vasti, pentru că ea nu a împlinit porunca regelui Artaxerxe, ce i s-a trimis prin eunuci?"
15 Și erau în apropierea regelui: Carșena, Șetar, Admata, Tarșiș, Mereș, Marsena și Memucan, șapte căpetenii ale Mediei și Persiei, care puteau vedea fața regelui și țineau locurile cele dintâi în regat.
16 Atunci a răspuns Memucan înaintea regelui și a căpeteniilor: "Regina Vasti s-a făcut vinovată nu numai înaintea regelui, ci și înaintea tuturor dregătorilor și înaintea tuturor popoarelor care sânt în toate țările regelui Artaxerxe,
17 Pentru că purtarea reginei Vasti va ajunge la știrea tuturor femeilor, și vor nesocoti și acelea pe bărbații lor și vor zice: Regele Artaxerxe a poruncit să fie adusă regina Vasti înaintea feței sale și ea n-a venit.
18 De acum soțiile dregătorilor din Persia și Media, care vor auzi de purtarea reginei, vor zice la fel dregătorilor regelui, și va fi destul dispreț și mânie.
19 Deci, dacă binevoiește regele, să iasă de la el hotărâre regească și să se scrie în legile Persiei și Mediei, cu neschimbare, că regina Vasti nu va mai intra înaintea regelui Artaxerxe, iar vrednicia de regină a ei regele o va da alteia mai vrednică decât ea.
20 Când se va auzi de această hotărâre a regelui, care se va împrăștia în toată împărăția lui cât este ea de mare, atunci toate femeile își vor cinsti bărbații de la mic până la mare".
21 Și cuvântul a plăcut regelui și dregătorilor, și a făcut după sfatul lui Memucan.
22 Regele a trimis în toate țările scrisori, scrise pentru fiecare țară cu scrisul ei și pentru fiecare popor în limba lui, ca fiecare bărbat să fie stăpân în casa sa. Aceasta s-a adus la cunoștința fiecăruia în limba părintească a fiecăruia.