1 Auzind însă Ietro, preotul din Madian, socrul lui Moise, de toate câte făcuse Dumnezeu pentru Moise și pentru Israel, poporul Său, când a scos Domnul pe Israel din Egipt,
2 A luat Ietro, socrul lui Moise, pe Sefora, femeia lui Moise, care fusese trimisă înainte de acesta acasă,
3 Și pe cei doi fii ai ei, din care unul se chema Gherșom, pentru că Moise își zisese: "Rătăcit sunt eu în pământ străin",
4 Iar pe altul îl chema Eliezer, pentru că-și zisese el: "Dumnezeul părinților mei mi-a fost ajutor și m-a scăpat de sabia lui Faraon!"
5 Și a venit Ietro, socrul lui Moise, cu fiii acestuia și cu femeia lui, la Moise în pustie, unde-și așezase el tabăra, la muntele lui Dumnezeu.
6 Atunci el a trimis vorbă lui Moise, zicând: "Iată, eu, Ietro, socrul tău, și femeia ta și cei doi fii ai ei împreună cu ea venim la tine".
7 Deci a ieșit Moise în întâmpinarea socrului său, s-a plecat înaintea lui și l-a sărutat. Iar după ce s-au binecuvântat unul pe altul, au intrat în cort.
8 Apoi a povestit Moise socrului său toate câte a făcut Domnul cu Faraon și cu toți Egiptenii pentru Israel, toate suferințele ce le-au întâlnit ei în cale și cum i-a izbăvit Domnul din mâinile lui Faraon și din mâinile Egiptenilor.
9 Iar Ietro s-a bucurat de toate binefacerile ce a arătat Domnul lui Israel, când l-a izbăvit din mâna Egiptenilor și din mâna lui Faraon. [1]
10 și a zis Ietro: "Binecuvântat este Domnul, Care v-a izbăvit din mâinile Egiptenilor și din mâna tui Faraon, Cel ce a izbăvit pe poporul acesta din stăpânirea Egiptenilor.
11 Acum am cunoscut și eu că Domnul este mare peste toți dumnezeii, pentru că a smerit pe aceștia".
12 Apoi Ietro, socrul lui Moise, a adus lui Dumnezeu ardere de tot și jertfă. și au venit Aaron și toți bătrânii lui Israel să mănânce pâine cu socrul lui Moise înaintea lui Dumnezeu.
13 Iar a doua zi a șezut Moise să judece poporul și a stat poporul înaintea lui Moise de dimineață până seara.
14 Văzând Ietro, socrul lui Moise, tot ceea ce făcea el cu poporul, i-a zis: "Ce faci tu cu poporul? De ce stai tu singur și tot poporul tău stă înaintea ta de dimineață până seara?"
15 Iar Moise a zis către socrul său: "Poporul vine la mine să ceară judecată de la Dumnezeu.
16 Când se ivesc între ei neînțelegeri, vin la mine și judec pe fiecare și-i învăț poruncile lui Dumnezeu și legile Lui".
17 Iar socrul lui Moise a zis către acesta: "Ceea ce faci, nu faci bine.
18 Căci te vei prăpădi și tu, și poporul acesta, care este cu tine. E grea pentru tine sarcina aceasta și nu o vei putea împlini singur.
19 Acum dar ascultă-mă pe mine: Am să-ți dau un sfat și Dumnezeu să fie cu tine! Fii tu pentru popor mijlocitor înaintea lui Dumnezeu și înfățișează la Dumnezeu nevoile lui.
20 Învață-i poruncile și legile Lui; arată-le calea Lui, pe care trebuie să meargă, și faptele ce trebuie să facă.
21 Iar mai departe alege-ți din tot poporul oameni drepți și cu frica lui Dumnezeu; oameni drepți, care urăsc lăcomia, și-i pune căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci, căpetenii peste zeci.
22 Aceștia să judece poporul în toată vremea: pricinile grele să le aducă la tine, iar pe cele mici să le judece ei toate. Ușurează-ți povara și ei să o poarte împreună cu tine!
23 De vei face lucrul acesta și te va întări și Dumnezeu cu porunci, vei putea să faci față, și tot poporul acesta va ajunge cu pace la locul său".
24 Și a ascultat Moise glasul socrului său și a făcut toate câte i-a zis.
25 A ales deci Moise din tot Israelul oameni destoinici și i-a pus căpetenii în popor: peste mii, peste sute, peste cincizeci, peste zeci.
26 Și judecau aceștia poporul în toată vremea; toate pricinile grele le aduceau la Moise, iar pe cele mai ușoare le judecau ei toate.
27 După aceea a petrecut Moise pe socrul său și acesta s-a dus în țara lui.