1 Apoi a zis Domnul către Moise: "Du-te de aici tu și poporul tău, pe care l-ai scos din pământul Egiptului, și suiți-vă în pământul, pentru care M-am jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: Urmașilor voștri îl voi da.
2 Eu voi trimite înaintea ta pe îngerul Meu și va izgoni pe Canaanei, pe Amorei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Hevei și pe Iebusei,
3 Și te voi duce în țara unde curge lapte și miere. Dar Eu nu voi merge în mijlocul vostru, ca să nu vă pierd pe cale, pentru că sunteți popor îndărătnic!
4 Auzind însă acest cuvânt grozav, poporul a plâns cu jale și nimeni n-a mai pus pe sine podoabele sale.
5 Căci Domnul zisese lui Moise: "Spune fiilor lui Israel: Voi sunteți popor îndărătnic. De voi merge Eu în mijlocul vostru, într-o clipeală vă voi pierde. Dezbrăcați acum de pe voi hainele voastre cele frumoase și podoabele voastre și voi vedea ce voi face cu voi".
6 Atunci fiii lui Israel au dezbrăcat de pe ei podoabele lor și hainele cele frumoase când au plecat de la Muntele Horeb.
7 Iar Moise, luându-și cortul, l-a întins afară din tabără, departe de ea, și-l numi cortul adunării; și tot cel ce căuta pe Domnul venea la cortul adunării, care se afla afară din tabără. [1]
8 Și când se îndrepta Moise spre cort, tot poporul se scula și sta fiecare la ușa cortului său și se uita după Moise, până ce intra el în cort.
9 Iar după ce intra Moise în cort, se pogora un stâlp de nor și se oprea la intrarea cortului și Domnul grăia cu Moise.
10 Și vedea tot poporul stâlpul cel de nor, care stătea la ușa cortului, și se scula tot poporul și se închina fiecare din ușa cortului său.
11 Domnul însă grăia cu Moise față către față, cum ar grăi cineva cu prietenul său. După aceea Moise se întorcea în tabără; iar tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea cortul.
12 Atunci a zis Moise către Domnul: "Iată, Tu îmi spui: Du pe poporul acesta, dar nu mi-ai descoperit pe cine ai să trimiți cu mine, deși mi-ai spus: Te cunosc pe nume și ai aflat bunăvoință înaintea ochilor Mei.
13 Deci, de am aflat bunăvoință în ochii Tăi, arată-Te să Te văd, ca să cunosc și să aflu bunăvoință în ochii Tăi și că acest neam e poporul Tău".
14 Și a zis Domnul către el: "Eu Însumi voi merge înaintea Ta și Te voi duce la odihnă!"
15 Zis-a Moise către Domnul: "Dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, atunci să nu ne scoți de aici;
16 Căci prin ce se va cunoaște cu adevărat că eu și poporul Tău am aflat bunăvoință înaintea Ta? Au nu prin aceea ca Tu să fii însoțitorul nostru? Atunci eu și poporul Tău vom fi cei mai slăviți dintre toate popoarele de pe pământ".
17 Și a zis Domnul către Moise: "Voi face și ceea ce zici tu, pentru că tu ai aflat bunăvoință înaintea Mea și te cunosc pe tine mai mult decât pe toți".
18 Și Moise a zis: "Arată-mi slava Ta! "
19 Zis-a Domnul către Moise: "Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta și pe cel ce va fi de miluit îl voi milui și cine va fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura".
20 Apoi a adăugat: "Fața Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască". [2]
21 Și iarăși a zis Domnul: "Iată aici la Mine un loc: șezi pe stânca aceasta;
22 Când va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii și voi pune mâna Mea peste tine până voi trece;
23 Iar când voi ridica mâna Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar fața Mea nu o vei vedea!"