1 Iar tu, fiul omului, fă o tânguire pentru căpeteniile lui Israel și spune:
2 "Ce este mama ta? O leoaică! Ea a dormit între lei și între puii de leu și-a alăptat puii săi.
3 A crescut pe unul din puii săi, care s-a făcut leu, și a învățat să sfâșie prada, și a mâncat oameni.
4 Și auzind popoarele de dânsul, a fost prins în groapa lor și l-au adus în lanțuri în țara Egiptului.
5 Așteptând leoaica puțin timp și văzând că așteptarea sa este zadarnică, a luat pe altul din puii săi și l-a făcut leu.
6 Acesta, făcându-se leu, a început să umble printre lei și a învățat să sfâșie prada și a mâncat oameni;
7 A atacat casele lor și le-a pustiit cetățile; și de larma răgetului lui, țara și locuitorii ei s-au îngrozit și s-a pustiit țara și toate satele ei.
8 Atunci s-au sculat împotriva lui neamurile din ținuturile vecine, și-au întins cursele lor împotriva lui și el a fost prins în groapa lor;
9 Atunci l-au pus în lanțuri într-o cușcă și l-au dus la regele Babilonului; apoi l-au vârât într-o cetate, ca să nu se mai audă glasul lui prin munții lui Israel.
10 Mama ta a fost ca o viță de vie, răsădită lângă apă; rămuroasă și roditoare a fost ea din pricina belșugului de apă.
11 Și ea avea coarde tari, pentru sceptre regale, și și-a ridicat trunchiul său sus printre ramuri dese și atrăgea privirile cu înălțimea ei și mulțimea ramurilor ei.
12 Dar a fost ruptă cu mânie și aruncată la pământ, vântul de răsărit a uscat rodul ei; ramurile ei cele puternice au fost rupte, s-au uscat și le-a mistuit focul.
13 Iar acum ea a fost sădită în pustiu, într-un pământ sec și însetat.
14 Din trunchiul ce poartă ramurile ei a ieșit foc, a mistuit rodul ei și nu au mai rămas în ea coarde puternice pentru sceptrele regale. Aceasta este cântare de jale și de jale va rămâne".