1 Apoi mi-a zis: "Fiul omului, mănâncă ceea ce ai dinainte, mănâncă această hârtie și mergi de grăiește casei lui Israel!" [1]
2 Atunci eu mi-am deschis gura și Acela mi-a dat să mănânc cartea aceea,
3 Și mi-a zis: "Fiul omului, hrănește-ți pântecele și-ți satură lăuntrul tău cu această carte pe care ți-o dau Eu!" Și eu am mâncat-o și era în gura mea dulce ca mierea.
4 Apoi Acela mi-a zis: "Fiul omului, scoală și mergi la casa lui Israel și le spune cuvintele Mele;
5 Căci nu ești trimis la un popor cu grai necunoscut și cu limbă neînțeleasă, ci către casa lui Israel;
6 Nici la mai multe popoare cu grai necunoscut și cu limbă neînțeleasă, ale căror cuvinte nu le-ai pricepe. Și chiar la unele ca acestea de te-aș trimite, ele tot te-ar asculta;
7 Casa lui Israel însă nu va vrea să te asculte, pentru că nu vrea să Mă asculte pe Mine, că toată casa lui Israel are fruntea încruntată și inima împietrită.
8 Pentru aceasta voi împietri chipul tău ca și chipurile lor și fruntea ta întocmai ca frunțile lor;
9 Voi face fruntea ta ca diamantul, mai tare decât stânca. Să nu te temi de ei și de fața lor să nu te sperii, căci ei sunt un neam de răzvrătiți.
10 Fiul omului - îmi zice iar Acela, - primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele ce am să-ți vorbesc.
11 Scoală și mergi la cei duși în robie, la fiii poporului tău și, ori te-or asculta, ori nu te-or asculta, tu grăiește-le și le spune: Așa zice Domnul Dumnezeu".
12 Atunci m-a ridicat Duhul și am auzit la spatele meu un glas mare ca de tunet care zicea: "Binecuvântată fie slava Domnului în locul unde sălășluiește El!" [2]
13 Și am mai auzit zgomotul fiarelor care băteau din aripi și huruitul roților de lângă ele și bubuit puternic de tunet.
14 Și Duhul m-a luat și m-a dus. Și am mers eu amărât și cu sufletul întristat, dar mâna Domnului lucra puternic asupra mea.
15 Apoi am sosit în Tel-Aviv, la robii care locuiau aproape de râul Chebar, și m-am oprit acolo unde trăiau ei și am stat între ei șapte zile în uimire.
16 Iar după ce s-au împlinit cele șapte zile, a fost către mine cuvântul Domnului și mi-a zis:
17 "Fiul omului! Iată, te-am pus străjer casei lui Israel; vei asculta deci cuvântul ce-Mi va ieși din gură și-l vei vesti ca din partea Mea.
18 De voi zice celui rău: Vei muri! și tu nu-l vei înștiința, nici nu-i vei grăi, pentru a abate pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să trăiască, cel rău va pieri în nelegiuirea sa și Eu voi cere sângele lui din mâna ta.
19 Iar dacă tu vei înștiința pe cel rău și el nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea sa cea rea, acela va pieri de păcatul său, iar tu îți vei mântui sufletul tău.
20 De asemenea, când cel drept se va abate de la dreptatea sa și va săvârși răul când voi pune înaintea lui o cursă și va muri, dacă tu nu l-ai înștiințat, acela va muri pentru păcatul său, iar faptele lui de dreptate, pe care le-a făcut el, nu i se vor pomeni, și Eu voi cere sângele lui din mâinile tale.
21 Iar dacă tu vei înștiința pe cel drept să nu păcătuiască și el nu va păcătui, atunci va fi și el viu, pentru că a fost înștiințat și îți vei mântui și tu sufletul tău".
22 Apoi a fost iarăși acolo mâna Domnului peste mine și mi-a zis Domnul: "Scoală-te și ieși la câmp, că am să-ți vorbesc acolo".
23 Atunci m-am sculat, am ieșit la câmp, și iată mi s-a arătat acolo slava Domnului, pe care o văzusem la râul Chebar, și am căzut cu fața la pământ.
24 Dar a intrat în mine Duhul și m-a ridicat în picioare, iar Domnul mi-a grăit și mi-a zis: "Mergi și te închide în casa ta!
25 Fiul omului, iată se vor pune asupra ta frânghii cu care vei fi legat, ca să nu mai ieși în mijlocul lor.
26 Și limba ta o voi lipi de cerul gurii tale, ca să fii mut și să nu-i mai poți mustra, că aceștia sunt un neam răzvrătit.
27 Dar când îți voi grăi, voi deschide gura ta și tu le vei zice: Așa grăiește Domnul Dumnezeu! Cine va vrea să asculte, să asculte, și cine nu va vrea să asculte, să nu asculte, căci sunt un neam îndărătnic".