1 Fost-a cuvântul Domnului către mine și mi-a zis:
2 "Fiul omului, întoarce-ți fața spre muntele Seir și proorocește împotriva lui,
3 Și spune-i: Așa grăiește Domnul Dumnezeu: Iată Eu sunt împotriva ta, munte Seir, și-Mi voi întinde mâna împotriva ta și te voi face pustiu și nelocuit.
4 Cetățile tale le voi preface în ruine și tu însuți vei fi pustiit și vei ști că Eu sunt Domnul;
5 Fiindcă ai dușmănie veșnică și ai dat pe fiii lui Israel în mâna sabiei în timpul necredinței lor, în vremea pieirii desăvârșite,
6 De aceea, precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot așa este de adevărat că te voi umple de sânge și sângele te va urmări; și pentru că tu n-ai urât vărsarea de sânge, de aceea sângele te va și urmări.
7 Voi face muntele Seir o singurătate și un pustiu; voi nimici pe oricine străbate țara.
8 Și voi umple înălțimile lui de ucișii lui. Pe dealurile tale, în văile tale și în toate văgăunile tale vor cădea răpuși de sabie.
9 Te voi face pustiu veșnic și în cetățile tale nu vor mai trăi oameni, și veți ști că Eu sunt Domnul.
10 De vreme ce tu ai zis: "Aceste două popoare și aceste două țări vor fi ale mele și le voi stăpâni", cu toate că Domnul era acolo,
11 De aceea precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot așa este de adevărat că Mă voi purta cu tine după măsura urii tale și a pizmei tale, pe care le-ai arătat către ele, și Mă voi face cunoscut lor, când te voi judeca.
12 Atunci vei ști că Eu, Domnul, am auzit toate hulele tale pe care le-ai rostit împotriva munților lui Israel, zicând: "S-au pustiit și ne sunt dați nouă spre mâncare!"
13 Auzit-am că v-ați lăudat înaintea Mea cu limba voastră și ați înmulțit vorbele voastre împotriva Mea.
14 Așa zice Domnul Dumnezeu: Când tot pământul se va bucura, pe tine te voi face pustiu.
15 Cum te-ai bucurat tu, că partea casei lui Israel s-a pustiit, așa voi face și cu tine: pustiit vei fi, munte Seir, și împreună cu tine și tot Edomul și vor ști că Eu sunt Domnul".