1 S-a întâmplat insă după aceasta ca marele paharnic al regelui Egiptului și marele pitar să greșească înaintea regelui Egiptului, stăpânul lor.
2 Atunci s-a mâniat Faraon pe cei doi dregători ai săi: pe mai-marele paharnic și pe mai-marele pitar
3 Și i-a pus sub pază în temniță, în casa căpeteniei gărzii, unde era închis Iosif.
4 Iar căpetenia temniței a rânduit la ei pe Iosif să le slujească; și au rămas ei câteva zile în temniță.
5 Într-o noapte însă mai-marele pitar și mai-marele paharnic ai regelui Egiptului, care erau închiși în temniță, au visat amândoi vise; dar fiecare visul său și fiecare vis cu înțelesul lui.
6 Iar dimineața, când a intrat Iosif la ei, iată erau tulburați.
7 Și a întrebat Iosif pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el la stăpânul său sub pază, și le-a zis: "De ce sunt astăzi triste fețele voastre?"
8 Iar ei au răspuns: "Am visat niște vise și nu are cine ni le tâlcui". Zis-a lor Iosif: "Oare tâlcuirile nu sunt ele de la Dumnezeu? Spuneți-mi dar visele voastre!"
9 Atunci a spus marele paharnic visul său lui Iosif și a zis: "Eu am văzut în vis că era înaintea mea o coardă de vie;
10 Și coarda aceea avea trei vițe; apoi a înfrunzit, a înflorit și au crescut struguri și s-au copt.
11 Și paharul lui Faraon era în mâna mea; și părea că am luat un strugure și l-am stors în paharul lui Faraon și am dat paharul în mâna lui Faraon".
12 Acestuia Iosif i-a zis: "Iată tâlcuirea visului tău: cele trei vițe înseamnă trei zile.
13 După trei zile își va aduce aminte Faraon de dregătoria ta și te va pune iarăși în slujba ta; și vei da lui Faraon paharul în mână, cum făceai mai înainte, când erai paharnic la el.
14 Deci, când vei fi la bine, adu-ți aminte și de mine și fă-mi bine de pune pentru mine cuvânt la Faraon și mă scoate din închisoarea aceasta;
15 Căci eu sunt furat din pământul Evreilor; și nici aici n-am făcut nimic, ca să fiu aruncat în temnița aceasta". [1]
16 Văzând mai-marele pitar că a tâlcuit bine, a zis către Iosif: "Și eu am visat un vis: și iată că aveam pe cap trei panere cu pâine.
17 Iar în panerul cel mai de deasupra se aflau toate felurile de aluaturi coapte, din care mănâncă Faraon, și păsările cerului le ciuguleau din panerul cel de pe capul meu".
18 Răspunzând acestuia, Iosif i-a zis: "Iată și tâlcuirea visului tău: cele trei panere înseamnă trei zile.
19 După trei zile Faraon îți va lua capul și te va spânzura pe un lemn și păsările cerului îți vor ciuguli carnea".
20 Iar a treia zi, fiind ziua nașterii lui Faraon, a făcut acesta ospăț pentru toți dregătorii săi și în mijlocul dregătorilor săi și-a adus aminte de paharnic și de mai-marele pitar;
21 Și a pus iarăși pe mai-marele paharnic în dregătoria lui, și dădea el paharul lui Faraon în mână;
22 Iar pe mai-marele pitar l-a spânzurat, după tâlcuirea pe care o făcuse Iosif.
23 Dar mai-marele paharnic nu și-a mai adus aminte de Iosif, ci l-a uitat.