1 Vai ție, pustiitorule, care n-ai fost pustiit și ție, jefuitorule, care n-ai fost încă jefuit. Când vei sfârși de pustiit, vei fi pustiit, când vei fi jefuit din destul, vei fi jefuit și tu.
2 Doamne, miluiește-ne, că întru Tine am nădăjduit, fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră în vremuri de strâmtorare!
3 La glasul tunetului Tău neamurile vor fugi; când Te ridici Tu, popoarele se vor risipi.
4 Și vor aduna prada voastră, cum adună lăcustele; arunca-se-vor asupra ei, cum se aruncă lăcustele.
5 Domnul este mare, El locuiește în înălțime; Sionul este plin de judecată și de dreptate.
6 Ocrotirea Domnului în aceste vremuri va fi pentru Sion comoară de fericire; înțelepciunea, știința și temerea de Dumnezeu sunt avuția lui.
7 Iată că locuitorii din Ariel strigă pe ulițe, solii pentru pace plâng amar.
8 Drumurile sunt pustii, nici un trecător pe cale. El strică legământul, nesocotește cetățile, nu mai ține seamă de nimeni.
9 Țara plânge și tânjește, Libanul este tulburat și ofilit. Șaronul a ajuns ca un pustiu, Basanul și Carmelul își scutură frunzișul lor.
10 "Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi ridica, acum Mă voi înălța!"
11 Zămislit-ați fin și ați născut paie, suflarea voastră e foc care vă va mistui,
12 Popoarele vor fi prefăcute în cenușă ca spinii tăiați și mistuiți de foc!
13 Voi cei de departe, auziți ce am făcut, și voi cei de aproape, cunoașteți puterea Mea!
14 Păcătoșii vor tremura în Sion și pe cei fără de lege fierul îi va cuprinde: "Care din noi poate să îndure focul mistuitor, care din noi poate să stea pe jarul cel de veci?"
15 Omul cel drept în calea sa și cel ce grăiește cuvinte de cinste, care dă la o parte câștigul cel nedrept, cel ce mâinile înapoi le trage și mită nu primește, care-și astupă urechile când aude fărădelegi și își pune văl pe ochi ca să nu mai vadă răul,
16 Acela va locui pe înălțimi, Și stâncile cele tari vor fi cetatea lui; pâine i se va da și apa nu-i va lipsi.
17 Ochii tăi vor privi pe rege în toată frumusețea lui și o țară îndepărtată vor vedea.
18 Inima ta își va aduce aminte de aceste vremuri de groază, zicând: "Unde este scriitorul, unde este vistiernicul, unde este străjuitorul cel din turnuri?
19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul acesta îndrăzneț, acest neam cu vorbe încâlcite, pe care nu-l înțelegem, care bâlbâie o limbă care nu se poate pricepe.
20 Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre; ochii tăi să vadă Ierusalimul, loc de liniște, cort bine înfipt, ai cărui țăruși nu se pot scoate, ale cărui frânghii nu se pot desface.
21 Domnul este pentru noi aici în toată slava Sa; El ține loc pentru noi de fluvii, de largi canaluri, pe care nici o barcă cu vâsle nu trece, pe care nici o corabie mare nu merge.
22 Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Căpetenia noastră, Domnul este Împăratul nostru, El ne va izbăvi! [1]
23 Frânghiile tale sunt dezlegate, ele nu mai sprijină catargul, nici nu mai întind pânzele. Atunci se va împărți o mare pradă și șchiopii vor avea parte de ea.
24 Nimeni dintre locuitorii Sionului nu va zice: "Sunt bolnav!" Poporul care-l locuiește va dobândi iertarea păcatelor.