1 În vremea aceea Iezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Și a intrat la el Isaia, fiul lui Amos, și i-a zis: "Așa grăiește Domnul: Pune rânduială în casa ta, că nu vei mai trăi, ci vei muri".
2 Atunci s-a întors Iezechia cu fața la perete și s-a rugat Domnului:
3 "O, Doamne! Adu-ți aminte că am umblat înaintea Ta întru credincioșie și cu inimă curată, săvârșind ceea ce este plăcut înaintea ochilor Tăi!" Și a izbucnit Iezechia în hohote de plâns.
4 Și a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând:
5 "Du-te și spune lui Iezechia: Așa grăiește Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: Ascultat-am rugăciunea ta, văzut-am lacrimile tale, iată voi adăuga la viața ta încă cincisprezece ani
6 Și din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine și cetatea aceasta și o voi ocroti".
7 Și iată semnul care ți se va da fie de la Domnul că El Își va împlini cuvântul Său:
8 "Iată voi întoarce umbra cu atâtea linii pe care soarele le-a străbătut pe ceasornicul lui Ahaz, să zic cu zece linii". Și soarele s-a dat înapoi cu zece linii pe care el le străbătuse.
9 Rugăciunea lui Iezechia, regele lui Iuda, când a căzut bolnav și s-a tămăduit de boala lui:
10 "Atunci eu am zis: Mă duc la amiaza zilelor mele, la porțile locuinței morților voi fi ținut pentru restul anilor mei.
11 Nu voi mai vedea pe Domnul în pământul celor vii; și nu voi mai privi pe nimeni dintre locuitorii lumii.
12 Casa mea este smulsă și dusă departe de mine, ca o colibă de ciobani. Îmi simt firul vieții tăiat ca de un țesător care m-ar rupe din țesătura lui. De dimineață până seara, Tu ai sfârșit cu mine.
13 Strig până dimineața. Ca un leu (boala) îmi sfărâmă oasele mele! De dimineață până seara, Tu ai sfârșit cu mine.
14 țip cumplit ca o rândunică, gem ca o porumbiță. Ochii mei slăbesc, uitându-se în sus. Doamne, sunt în mare cumpănă, nu mă lăsa!
15 Ce să mai grăiesc! El mi-a dat de știre și a făcut! Sfârși-voi firul vieții mele, aducându-mi aminte de amărăciunea sufletului meu!
16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viață, prin ea mai am și eu suflare; Tu mă tămăduiești și-mi dai iarăși viață!
17 Iată că boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viața mea de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele! [1]
18 Că locuința morților nu Te va lăuda și moartea nu Te va preaslăvi; cei ce se coboară în mormânt nu mai nădăjduiesc în credincioșia Ta.
19 Cel viu, cel viu Te laudă, ca mine astăzi; părinții învață pe copiii lor credincioșia Ta.
20 Domnul să ne mântuiască și vom cânta din harpă în toate zilele vieții noastre înaintea templului Domnului!"
21 Și Isaia a adus o turtă de smochine și a pus-o deasupra bubei și Iezechia s-a vindecat.
22 Și Iezechia a întrebat: "După care semn voi ști că voi intra în templul Domnului?"