1 Asupra Moabului, așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Vai de Nebo, că e pustiit! Chiriataimul este acoperit de rușine și luat. Cetatea este acoperită de rușine și înrobită!
2 Nu mai este slava Moabului! În Heșbon se urzesc rele împotriva lui, zicând: "Să mergem și să-l ștergem dintre neamuri!" Și tu, Madmen, vei pieri! Sabia vine în urma ta!
3 Strigăte se aud din Horonaim, căci e pustiire și dărâmare grozavă.
4 Moab e zdrobit și copiii lui au ridicat bocet.
5 Pe suișul de la Luhit se ridică plânsete peste plânsete și pe povârnișul din Horonaim se aud strigăte de nenorocire:
6 Fugiți! Scăpați-vă viața și fiți asemenea asinului sălbatic din pustiu.
7 Și fiindcă te-ai încrezut în lucrările și în vistieriile tale vei fi luat și tu. Chemoșul va merge în robie cu preoții și cu mai-marii săi, toți împreună.
8 Va veni pustiitorul asupra fiecărei cetăți și cetatea nu Va rămâne nedărâmată; va pieri valea și șesul și se va pustii, precum a zis Domnul.
9 Dați un mormânt lui Moab, căci el va fi cu totul pustiit. Cetățile lui vor fi prefăcute în pustiu și nu vor mai avea locuitori.
10 Blestemat să fie tot cel ce face lucrurile Domnului cu nebăgare de seamă și blestemat fie tot cel ce oprește sabia lui de la sânge!
11 Moab din tinerețea lui a fost liniștit, se odihnea pe drojdia sa și n-a fost trecut din vas în vas, nici în robie n-a fost. De aceea a rămas în el gustul său și mirosul său nu s-a schimbat.
12 De aceea iată vin zile, zice Domnul, când voi trimite la el pritocitori, care îl vor pritoci și vor strica vasele și urcioarele lui le vor sparge.
13 Și va fi rușinat Moab pentru Chemoș, după cum casa lui Israel a fost rușinată pentru Betel, nădejdea ei.
14 Cum puteți voi să ziceți: "Noi suntem oameni viteji și tari pentru război?"
15 Moab este pustiit, cetățile lui ard și tinerii lui aleși s-au dus la junghiere, zice Împăratul al Cărui nume este Domnul Savaot.
16 Aproape este pieirea Moabului și nenorocirea lui vine în grabă mare.
17 jeliți-l toți vecinii lui și toți cei ce cunoașteți numele lui ziceți: Cum s-a sfărâmat toiagul puterii, sceptrul slavei!
18 Fecioară, locuitoarea Dibonului, coboară-te din înălțime și șezi în pământ ars de soare, căci pustiitorul Moabului vine la tine și va dărâma întăriturile tale.
19 Stai la drum și privește, locuitoarea Aroerului, și întreabă pe cel care fuge și pe cel scăpat: Ce s-a întâmplat?
20 Rușinat este Moabul, căci este biruit. Plângeți și strigați, dați de veste în Amon că Moabul este pustiit.
21 Judecata a venit împotriva țării din șes, împotriva Holonului și a Iahței, împotriva Mefaatului și a Dibonului,
22 Împotriva lui Nebo și a Bet-Diblataimului.
23 Împotriva Chiriataimului și a Bet-Gamului, împotriva Bet-Meonului și a Cheriotului,
24 Împotriva Bosrei și împotriva tuturor cetăților țării Moabului, de aproape și de departe.
25 S-a tăiat cornul Moabului și brațul lui este zdrobit, zice Domnul.
26 Îmbătați-l, căci s-a ridicat împotriva Domnului. Tăvălească-se Moabul în vărsătura sa și de râs să fie.
27 N-a fost Israel de râsul tău? Oare a fost el prins printre tâlhari, de clătinai din cap ori de câte ori vorbeai cu el?
28 Părăsiți cetățile și trăiți pe stânci, locuitori ai Moabului, și veți fi ca porumbeii care-și fac cuiburile pe la intrarea peșterilor.
29 Auzit-am de mândria Moabului, de mândria lui cea nemăsurată, de trufia lui și de îngâmfarea lui, de înfumurarea lui și de semeția inimii lui.
30 Eu cunosc îndrăzneala lui, zice Domnul, lăudăroșeniile lui, vorbele goale și faptele deșarte.
31 De aceea voi plânge pe Moab și voi striga pentru Moabul întreg; voi suspina după oamenii din Chir-Heres.
32 Și te voi plânge pe tine, vie din Sibma, cu mai mult plânset decât Iazerul; ramurile tale s-au întins peste mare, ajuns-au până la Iazer, pustiitorul a năvălit asupra roadelor tale celor văratice și asupra strugurilor copți.
33 Bucuria și veselia au fost luate din Carmel și din rara Moabului; voi seca vinul din teascuri și nimeni nu va mai călca teascul cu strigăte de veselie; va fi strigăt de război și nu strigăt de bucurie.
34 De la Heșbon până la Eleale și Iahaț, de la Țoar până la Horonaim și până la Eglat-Șelișia vor ridica glas de tânguire, căci apele Nimrimului vor seca.
35 Voi stârpi din Moab, zice Domnul, pe cei ce aduc jertfe pe locuri înalte și pe cei ce tămâiază pe dumnezeii lui.
36 De aceea inima Mea geme pentru Moab, ca un fluier; geme inima Mea ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, căci au pierit bogățiile adunate de ei;
37 Fiecare își are capul ras, fiecare își are barba tunsă; toți au tăieturi pe mâini și peste coapse sac.
38 Pe toate acoperișurile Moabului și în piețele lui nu este decât o jale, căci am sfărâmat Moabul, ca pe un vas de aruncat, zice Domnul.
39 Cum a fost zdrobit!, vor zice plângând. Cum s-a acoperit Moabul de rușine, întorcând spatele! Și va fi Moabul de râs și de groază pentru toți cei ce-l înconjoară;
40 Căci așa zice Domnul: Iată, vrăjmașul ca un vultur va zbura și-și va întinde aripile sale deasupra Moabului.
41 Orașele vor fi luate și cetățile cucerite; inima vitejilor Moabiți va fi în ziua aceea ca inima unei femei chinuită de durerile nașterii.
42 Moabul va fi șters din numărul popoarelor, pentru că s-a ridicat împotriva Domnului.
43 Groază, groapă și laț sunt pentru tine, locuitorule al Moabului, a zis Domnul.
44 Cel ce va scăpa de groază va cădea în groapă; și cel ce va scăpa de groapă va cădea în laț, căci Eu voi aduce asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.
45 Fugarii obosiți s-au oprit la umbra Heșbonului, dar a ieșit foc din Heșbon, și din inima Sihonului flăcări, și va mistui tâmplele lui Moab și creștetul capului fiilor răzvrătirii.
46 Vai ție, Moab! Pierit-a poporul din Chemoș, că fiii tăi sunt luați în robie și fiicele tale sunt robite.
47 Dar în zilele cele de apoi voi întoarce pe Moab din robie", zice Domnul. Până aici e judecata lui Moab.