1 De bună seamă, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea le-a auzit și le-a înțeles.
2 Ceea ce știți voi, știu și eu și nu sunt deloc mai prejos decât voi.
3 Dar eu vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
4 Căci voi sunteți niște născocitori ai minciunii, sunteți cu toții niște doctori neputincioși!
5 Ce bine ar fi fost dacă ați fi tăcut! Câtă înțelepciune ar fi fost din partea voastră!
6 Ascultați acum apărarea mea și băgați de seamă la rostirea buzelor mele.
7 Oare de dragul lui Dumnezeu spuneți voi lucruri strâmbe și spre apărarea Lui croiți minciuni?
8 Voiți să țineți cu El și să fiți apărătorii Lui?
9 Și dacă ar fi ca să vă cerceteze, ar fi bine de voi, sau vreți să-L înșelați cum înșelați un om?
10 Desigur El vă va osândi dacă în ascuns vreți să fiți părtinitori cu El.
11 Măreția Lui oare nu vă înfricoșează și groaza Lui nu va cădea oare peste voi?
12 Rostirile voastre au tăria cenușei. Răspunsurile voastre se prefac în noroi.
13 Închideți gura în fața mea și eu voi vorbi, orice ar fi să se întâmple.
14 Drept aceea îmi voi lua în dinți carnea mea și viața mea o pun în mâna mea.
15 Dacă o fi să mă ucidă, nu voi tremura, dar voi descurca în fața Sa firele pricinei mele, [1]
16 Și chiar aceasta îmi va fi mie izbândă, fiindcă un nelegiuit nu se înfățișează înaintea Lui. [2]
17 Ascultați cu luare-aminte cuvintele mele și ceea ce vă voi spune să vă rămână în urechi.
18 Iată am pus la cale o judecată, și știu că eu sunt cel ce am dreptate.
19 Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci voi amuți degrabă și voi aștepta moartea. [3]
20 Numai scutește-mă de două lucruri, și nu mă voi ascunde de fața Ta.
21 Depărtează mâna Ta de deasupră-mi și nu mă mai tulbura cu groaza Ta.
22 Apoi cheamă-mă și eu iți voi răspunde, sau lasă-mă să vorbesc eu și Tu să-mi dai răspuns.
23 Câte greșeli și câte păcate am făcut? Dă-mi pe față călcarea mea de lege și păcatul meu.
24 De ce ascunzi fața Ta și mă iei drept un dușman al Tău?
25 Vrei oare, să înspăimânți o frunză pe care o bate vântul? Vrei să Te îndârjești împotriva unui pai uscat?
26 De ce să scrii împotriva mea aceste hotărâri amare? De ce să-mi scoți ochii cu greșelile tinereții?
27 De ce să-mi vâri picioarele în butuci și să pândești toți pașii mei și toate urmele mele?
28 Când Tu știi că trupul meu se nimicește ca un putregai și ca o haină mâncată de molii!