1 Și iarăși au venit într-o zi îngerii lui Dumnezeu să se înfățișeze înaintea Domnului și Satan a venit și el printre ei să se înfățișeze înaintea Domnului. [1] [2]
2 Și Domnul a zis către Satan: "De unde vii?" Iar Satan a răspuns Domnului și a zis: "Am dat târcoale pe pământ și m-am plimbat în sus și în jos".
3 Și Domnul a zis către Satan: "Ai luat tu seama la robul Meu Iov? Că nu este nici unul ca el pe pământ, fără prihană și drept și temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău. El se ține cu putere în statornicia lui și tu M-ai întărâtat pe nedrept împotriva lui ca să-l prăpădesc".
4 Dar Satan a răspuns Domnului și a zis: "Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viața lui.
5 Dar ia întinde-ți mâna și atinge-Te de osul și de carnea lui! Să vedem dacă nu Te va blestema în față!"
6 Și Domnul a zis către Satan: "Îl dau în puterea ta! Numai nu te atinge de viața lui".
7 Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului și a lovit pe Iov cu lepră, din tălpile picioarelor până în creștetul capului.
8 Și a luat Iov un ciob ca să se scarpine și ședea pe gunoi, afară din oraș.
9 Atunci nevasta lui a zis către el: "Te ții mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu și mori!
10 Dar Iov i-a răspuns: "Vorbești cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare și pe cele rele?" Și în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale.
11 Iar trei prieteni ai lui Iov au aflat despre toate aceste nenorociri care dăduseră peste el și au venit fiecare din țara lui și ei erau: Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naamah. Ei se înțeleseseră împreună să vină să împărtășească durerea lui și să-l mângâie.
12 Și când ei și-au ridicat ochii de departe nu l-au mai recunoscut. Atunci au slobozit glasurile lor, s-au tânguit și și-au sfâșiat fiecare veșmântul și și-au presărat capul cu țărână.
13 Apoi au șezut pe pământ, lângă el, șapte zile și șapte nopți, fără să-i spună nici un cuvânt, căci vedeau cât este de mare durerea lui.