1 Când au auzit regii Amoreilor, care locuiau peste Iordan și regii Canaaneilor, care locuiau pe lângă mare, că Domnul Dumnezeu a secat râul Iordanului înaintea fiilor lui Israel până ce l-au trecut, a slăbit inima lor, s-au înspăimântat și nu mai aveau curaj împotriva fiilor lui Israel.
2 În vremea aceea a zis Domnul către Iosua: "Fă-ți cuțite tăioase de cremene și taie împrejur pe fiii lui Israel a doua oară".
3 Și și-a făcut Iosua cuțite ascuțite de cremene și a tăiat împrejur pe fiii lui Israel, la locul ce se numește Dealul Aralot.
4 Iată pricina pentru care Iosua a tăiat împrejur pe fiii lui Israel: Tot poporul de parte bărbătească care ieși se din Egipt, toți cei buni de război, muriseră pe cale, în pustiu, după ieșirea din Egipt;
5 Căci tot poporul care ieșise din Egipt era tăiat împrejur; iar poporul născut pe cale, în pustiu, după ieșirea din Egipt, nu era tăiat împrejur.
6 Căci fiii lui Israel umblaseră prin pustiu patruzeci și doi de ani, până ce a murit tot poporul bun de război, care ieșise din Egipt și care nu ascultase de glasul Domnului. Acestora Domnul se jurase să nu le dea voie să vadă țara pe care El făgăduise cu jurământ să o dea părinților lor, țara în care curge lapte și miere.
7 În locul acestora se ridicaseră fiii lor, pe care i-a tăiat împrejur Iosua, căci nu erau tăiați împrejur, pentru că se născuseră pe cale.
8 După ce poporul s-a tăiat împrejur, a rămas liniștit în tabără, până s-a însănătoșit.
9 Apoi a zis Domnul către Iosua, fiul lui Navi: "În ziua de astăzi am ridicat de pe voi ocara Egiptului", și de aceea se și numește locul acela Ghilgal, până în ziua aceasta.
10 Fiii lui Israel au stat cu tabăra la Ghilgal și au făcut acolo în șesul Ierihonului Paștile în ziua a paisprezecea a lunii, seara.
11 Iar a doua zi de Paști au mâncat din roadele pământului acestuia azime și pâine nouă.
12 În ziua aceea a încetat mana de a mai cădea și de a doua zi, după ce au mâncat din roadele pământului, fiii lui Israel n-au mai avut mană, ci au mâncat anul acela din roadele Zării Canaanului.
13 Aflându-se însă Iosua aproape de Ierihon, a căutat cu ochii săi și iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie goală. Și apropiindu-se Iosua de dânsul, i-a zis: "De-ai noștri ești sau ești dintre dușmanii noștri?"
14 Iar acela a răspuns: "Eu sunt căpetenia oștirii Domnului și am venit acum!" Atunci Iosua a căzut cu fala la pământ, s-a închinat și a zis către acela: "Stăpâne, ce poruncești slugii tale?"
15 Zis-a către Iosua căpetenia oștirii Domnului: "Scoate-ți încălțămintea din picioare, că locul pe care stai tu acum este sfânt!" Și a făcut Iosua așa.