1 Văzând Valaam că Domnul binevoiește să se binecuvânteze Israel, n-a mai alergat după obicei la vrăjitorii, ci s-a întors cu fața spre pustie;
2 Și ridicându-și Valaam ochii săi, a văzut pe Israel așezat după semințiile sale și a venit peste dânsul duhul lui Dumnezeu,
3 Și și-a rostit el cuvântul său, zicând: "Așa zice Valaam, fiul lui Beor; așa grăiește bărbatul cel ce vede cu adevărat;
4 Așa glăsuiește cel ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu, cel ce cunoaște gândurile Celui Atotputernic, cel ce vede descoperirile lui Dumnezeu, ca în vis, dar ochii și-i are deschiși:
5 Cât sunt de frumoase sălașurile tale, Iacove, corturile tale, Israele!
6 Se desfășoară ca niște văi, ca niște grădini pe lângă râuri, ca niște cedri pe lângă ape, ca niște corturi pe care le-a înfipt Domnul!
7 Ieși-va din sămânța lui un Om, care va stăpâni neamuri multe și stăpânirea Lui va întrece pe a lui Agag și împărăția Lui se va înălța.
8 Dumnezeu l-a scos din Egipt și puterea lui va fi ca a taurului; mânca-va popoarele dușmane lui, va sfărâma oasele lor și cu săgețile sale va săgeta pe vrăjmași.
9 Plecatu-s-a și s-a culcat ca un leu și ca o leoaică; cine-l va scula? Cel ce te binecuvântează, binecuvântat să fie, și cel ce te blesteamă să fie blestemat!"
10 Atunci s-a mâniat Balac pe Valaam și, frângându-și mâinile, a zis Balac către Valaam: "Eu te-am chemat să-mi blestemi pe vrăjmașii mei, iar tu, iată, i-ai binecuvântat de trei ori până acum.
11 Fugi dar în țara ta! Am zis că te voi cinsti; dar iată că Domnul te-a lipsit de cinste".
12 Valaam însă a zis către Balac: "N-am spus eu oare solilor tăi pe care i-ai trimis la mine:
13 Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină de argint și de aur, nu voi putea să calc porunca Domnului, ca să fac ceva bun sau rău după placul meu; câte-mi va spune Domnul, acelea le voi grăi?
14 Deci, iată, mă duc repede în țara mea; dar vino să-ți spun ce are să facă poporul acesta cu poporul tău în vremurile viitoare".
15 Și și-a urmat Valaam cuvântul său și a zis: "Așa grăiește Valaam, fiul lui Beor; așa grăiește bărbatul cel ce vede cu adevărat,
16 Cel ce ascultă cuvintele lui Dumnezeu, cel ce are știință de la Cel Preaînalt și vede descoperirile lui Dumnezeu, ca în vis, dar ochii îi sunt deschiși: [1]
17 Îl văd, dar acum încă nu este; îl privesc, dar nu de aproape; o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel și va lovi pe căpeteniile Moabului și pe toți fiii lui Set îi va zdrobi.
18 Lua-va de moștenire pe Edom și va stăpâni Seirul vrăjmașilor săi și Israel își va arăta puterea.
19 Din Iacov se va scula Cel ce va stăpâni cu putere și va pierde pe cei ce vor rămâne în cetate".
20 Apoi văzând pe Amalec, și-a urmat cuvântul și a zis: "Cel întâi dintre popoare e Amalec, dar și neamul lui va pieri".
21 Văzând după aceea pe Chenei, și-a urmat cuvântul și a zis: "Locuința ta e tare și cuibul tău e așezat pe stâncă;
22 Dar Cain va fi dărâmat și nu este mult până ce Asur te va duce în robie".
23 Iar când a văzut pe Og, și-a urmat cuvântul și a zis: "Vai, vai, cine va mai trăi când Dumnezeu va aduce acestea!
24 Veni-vor corăbii de la Chitim și vor smeri pe Asur, vor smeri pe Heber, dar și acelea vor pieri".
25 Sculându-se apoi Valaam s-a întors înapoi, în țara sa; și s-a dus și Balac întru ale sale.