1 Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă. [3]
2 Un slujitor înțelept e mai presus decât un fiu aducător de rușine; acela va împărți moștenirea eu frații.
3 în topitoare se lămurește argintul și în cuptor aurul, dar cel ce încearcă inimile este Domnul.
4 Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la limba cea rea.
5 Cel ce își bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit.
6 Cununa bătrânilor sunt nepoții, iar mărirea fiilor sunt părinții lor. [1]
7 Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui om de seamă vorbele mincinoase.
8 Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are; oriunde se întoarce (totul) îi merge în plin.
9 Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni.
10 Certarea înrâurește mai adânc pe omul înțelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun.
11 Omul rău ațâță răzvrătirea; pentru aceasta un sol aprig va fi trimis împotriva lui.
12 Mai degrabă să întâlnești o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui.
13 Cel ce răsplătește cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui.
14 Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte de a se aprinde, dă-te la o parte!
15 Cel care achită pe cel vinovat și cel ce osândește pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului.
16 Ce folos aduc banii în mâna celui nebun? Ar putea dobândi înțelepciune, dar nu are pricepere.
17 Prietenul iubește în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate.
18 Omul fără pricepere se prinde prin dărnicia mâinii lui; el se pune chezaș pentru aproapele lui.
19 Cine iubește certurile iubește păcatul; cel ce ridică glasul își iubește ruina.
20 Cel ce are o inimă vicleană nu află fericirea și cel ce are o limbă șireată dă peste necaz.
21 Cel ce dă naștere unui nebun va avea o mare supărare și părintele nu are nici o bucurie pentru un fiu sărit din minte.
22 O inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj usucă oasele. [2]
23 Nelegiuitul primește daruri scoase (pe ascuns) din sân, ca să abată cărările dreptății.
24 Omul priceput are înaintea ochilor lui înțelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului.
25 Feciorul nebun este necaz pentru tatăl lui și amărăciune pentru maica lui.
26 Nu se cuvine să pui la plată pe omul drept, nici să osândești pe cei nevinovați din pricină că umblă drept.
27 Cel ce își stăpânește cuvintele sale are știință și cel ce își ține cumpătul este un om priceput.
28 Chiar și nebunul, când tace, trece drept înțelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte.