1 Fiul meu, ia aminte la înțelepciunea mea și la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta,
2 Ca să-ți poți păstra judecata și ca buzele tale să păzească știința. [1]
3 Nu te uita la femeia lingușitoare, căci buzele celei străine picură miere și cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul,
4 Dar la sfârșit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuțișuri.
5 Picioarele ei coboară către moarte; pașii ei duc de-a dreptul în împărăția morții.
6 Ea nu ia seama la calea vieții, pașii ei merg în neștire, nici ea nu știe unde.
7 Și acum, fiul meu, ascultă-mă și nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele.
8 Ferește-ți calea ta de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Ca să nu dai vârtutea ta altora și anii tăi unuia fără de milă;
10 Ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta și ostenelile tale să nu treacă în casa altuia;
11 Ca să nu suspini la sfârșit, când trupul tău și carnea ta vor fi fără de vlagă,
12 Și să zici: "Pentru ce am urât povața și de ce inima mea a urgisit certarea?
13 De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei și spre cei ce mă învățau n-am plecat urechea mea?
14 Puțin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare și în mijlocul obștei".
15 Bea apă din puțul tău și din pârâiașele care curg din izvorul tău.
16 Să nu se risipească izvoarele tale pe uliță, nici pâraiele tale prin piețe.
17 Să fie numai pentru tine singur, iar nu pentru străinii care sunt cu tine!
18 Binecuvântat să fie izvorul tău și să te mângâi cu femeia ta din tinerețe.
19 Cerboaică preaiubită și gazelă plină de farmec să-ți fie ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna și iubirea ei să te desfăteze.
20 Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină și tu să îmbrățișezi sânul unei necunoscute?
21 Căci cărările omului sunt înaintea Domnului și El ia seama la toate căile lui.
22 Cel fără de lege este prins în lațurile fărădelegilor lui și de funiile păcatelor lui este înfășurat.
23 El va muri în păcatele lui și de mulțimea nebuniei lui va pieri.