1 Fiul meu; păzește spusele mele și îndrumările mele ascunde-le la tine. [1]
2 Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viață și orânduielile mele ca lumina ochilor tăi.
3 Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale!
4 Spune înțelepciunii: "Tu ești sora mea!", și numește priceperea prietena ta,
5 Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare.
6 Odată stam la fereastra casei mele și priveam printre gratii,
7 Și am zărit printre cei lipsiți de minte, am văzut un tânăr fără pricepere.
8 El trecea pe uliță pe lângă colțul casei ei și se îndrepta către locuința ei.
9 Era în amurgul serii unei zile, când se lasă umbra și întunericul nopții.
10 Și iată o femeie îl întâmpină, având înfățișare de desfrânată și cu prefăcătorie în inimă;
11 Aprigă și de neținut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă;
12 Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colț.
13 Ea îl apucă și-l sărută și cu o căutătură obraznică îi zise:
14 "Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduințele mele;
15 Pentru aceasta am ieșit în întâmpinarea ta, ca să te caut și iată că te-am găsit.
16 Cu scoarțe am gătit patul meu, cu așternuturi de in din Egipt,
17 Cu miresme am stropit patul meu, cu mir, aloe și chinamon.
18 Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineață, să ne cufundăm în desfătări de dragoste,
19 Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe,
20 Luat-a cu dânsul o pungă cu bani și se va întoarce acasă la lună plină!"
21 Ea îl ademeni prin mulțimea cuvintelor ei și-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale;
22 El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere și ca un cerb care se zorește spre capcană,
23 Până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbește spre laț și nu-și dă seama că acolo își sfârșește viața.
24 Și acum, fiule, ascultă-mă și ia aminte la cuvintele gurii mele!
25 Inima ta să nu se plece spre căile ei și nu te rătăci pe potecile ei,
26 Căci ea a rănit pe mulți și pe foarte mulți i-a omorât.
27 Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morții.