1 Înțelepciunea și-a zidit casă rezemată pe șapte stâlpi,
2 A înjunghiat vite pentru ospăț, a pregătit vinul cu mirodenii și a întins masa sa.
3 Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetății:
4 "Cine este neînțelept să intre la mine!" Și celor lipsiți de buna-chibzuială le zice:
5 "Veniți și mâncați din pâinea mea și beți din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.
6 Părăsiți neînțelepciunea ca să rămâneți cu viață și umblați pe calea cea dreaptă a priceperii!"
7 Cel ce ceartă pe batjocoritor își atrage disprețul, și cel ce dojenește pe cel fără de lege își atrage ocara.
8 Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojenește pe cel înțelept, și el te va iubi.
9 Dă sfat celui înțelept, și el se va face și mai înțelept; învață pe cel drept, și el își va spori știința lui.
10 Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu și priceperea este știința Celui Sfânt. [1]
11 Căci prin Domnul se vor înmulți zilele tale și se vor adăuga ție ani de viață.
12 Dacă tu ești înțelept, ești înțelept pentru tine, și dacă ești batjocoritor, singur vei purta ponosul.
13 Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă și care nu știe nimic.
14 Ea stă la ușa casei sale, pe un scaun înalt și strigă,
15 Ca să poftească pe cei ce trec pe drum și pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată:
16 "Cine este neînțelept să intre la mine!" Și celui lipsit de buna-chibzuială îi zice:
17 "Apa furată e mai plăcută și pâinea mâncată pe furiș are gust mai bun".
18 Și omul nu știe că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi poftește nebunia se află de mult în adâncurile șeolului (locuința morților).