1 Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta și pentru adevărul Tău, [1]
2 Ca nu cumva să zică neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?"
3 Dar Dumnezeul nostru e în cer; în cer și pe pământ toate câte a voit a făcut.
4 Idolii neamurilor sunt argint și aur, lucruri de mâini omenești:
5 Gură au și nu vor grăi; ochi au și nu vor vedea;
6 Urechi au și nu vor auzi; nări au și nu vor mirosi;
7 Mâini au și nu vor pipăi; picioare au și nu vor umbla, nu vor glăsui cu gâtlejul lor.
8 Asemenea lor să fie cei ce-i fac pe ei și toți cei ce se încred în ei.
9 Casa lui Israel a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor și apărătorul lor este.
10 Casa lui Aaron a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor și apărătorul lor este.
11 Cei ce se tem de Domnul au nădăjduit în Domnul; ajutorul lor și apărătorul lor este.
12 Domnul și-a adus aminte de noi și ne-a binecuvântat pe noi; a binecuvântat casa lui Israel, a binecuvântat casa lui Aaron,
13 A binecuvântat pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici împreună cu cei mari. [2]
14 Sporească-vă Domnul pe voi, pe voi și pe copiii voștri!
15 Binecuvântați să fiți de Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul. [3] [4]
16 Cerul cerului este al Domnului, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor. [5]
17 Nu morții Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toți cei ce se coboară în iad,
18 Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum și până în veac.