1 (Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreților, pentru instrumente cu opt coarde.) Mântuiește-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuținat adevărul de la fiii oamenilor.
2 Deșertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă și în inimă rele au grăit. [1]
3 Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene și limba cea plină de mândrie.
4 Pe cei ce au zis: "Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?"
5 Pentru necazul săracilor și suspinul nenorociților, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea și le voi vorbi pe față.
6 Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curățat de pământ, curățat de șapte ori.
7 Tu, Doamne, ne vei păzi și ne vei feri de neamul acesta în veac.
8 Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiții mișună pretutindeni.