1 (Mai-marelui cântăreților; un psalm pentru fiii lui Core.) Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume:
2 Pământenii și fiii oamenilor, împreună bogatul și săracul.
3 Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.
4 Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu.
5 Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmașilor mei?
6 Ei se încred în puterea lor și cu mulțimea bogăției lor se laudă.
7 Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare,
8 Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă și niciodată nu se va putea face,
9 Ca să rămână cineva pe totdeauna viu și să nu vadă niciodată moartea.
10 Fiecare vede că înțelepții mor, cum mor și cei neînțelepți și nebunii, și lasă altora bogăția lor.
11 Mormântul lor va fi casa lor în veac, locașurile lor din neam în neam, deși numit-au cu numele lor pământurile lor.
12 Și omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor.
13 Această cale le este sminteală lor și celor ce vor găsi de bune spusele lor.
14 Ca niște oi în iad sunt puși, moartea îi va paște pe ei. Și-i vor stăpâni pe ei cei drepți și ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad.
15 Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca.
16 Să nu te temi când se îmbogățește omul și când se înmulțește slava casei lui.
17 Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui.
18 Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viața lui și te va lăuda când îi vei face bine,
19 Totuși intra-va până la neamul părinților lui și în veac nu va vedea lumină.
20 Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte și s-a asemănat lor.