1 (Mai-marelui cântăreților; un psalm al lui David, când a venit Doig Idumeul și a vestit lui Saul și i-a zis: venit-a David în casa lui Abimelec.) Ce te fălești întru răutate, puternice?
2 Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuțit a făcut vicleșug.
3 Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea.
4 Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană!
5 Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî până în sfârșit, te va smulge și te va muta din locașul tău și rădăcina ta din pământul celor vii.
6 Vedea-vor drepții și se vor teme și de el vor râde și vor zice: "Iată omul care nu și-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui,
7 Ci a nădăjduit în mulțimea bogăției sale și s-a întărit întru deșertăciunea sa".
8 Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac și în veacul veacului.
9 Slăvi-Te-voi în veac, că ai făcut aceasta și voi aștepta numele Tău, că bun este înaintea cuvioșilor Tăi.