1 (Un psalm fiilor lui Core; mai-marelui cântăreților, pentru maelet. Ca să răspundă; spre pricepere, lui Etam Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta. [1]
2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne,
3 Că s-a umplut de rele sufletul meu și viața mea de iad s-a apropiat.
4 Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morți slobod.
5 Ca niște oameni răniți ce dorm în mormânt, de care nu ți-ai mai adus aminte și care au fost lepădați de la mâna Ta.
6 Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate și în umbra morții.
7 Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta și toate valurile Tale le-ai adus spre mine.
8 Depărtat-ai pe cunoscuții mei de la mine, ajuns-am urâciune lor.
9 Închis am fost și n-am putut ieși. Ochii mei au slăbit de suferință. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele.
10 Oare, morților vei face minuni? Sau cei morii se vor scula și Te vor lăuda pe Tine?
11 Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta și adevărul Tău în locul pierzării?
12 Oare, se vor cunoaște întru întuneric minunile Tale și dreptatea Ta în pământ uitat?
13 Iar eu către Tine, Doamne, am strigat și dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina.
14 Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu și întorci fața Ta de la mine?
15 Sărac sunt eu și în osteneli din tinerețile mele, înălțat am fost, dar m-am smerit și m-am mâhnit.
16 Peste mine au trecut mâniile Tale și înfricoșările Tale m-au tulburat.
17 Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua și m-au cuprins deodată.
18 Depărtat-ai de la mine pe prieten și pe vecin, iar pe cunoscuții mei de ticăloșia mea.