1 Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
2 Cum este crinul între spini, așa este draga mea între fete.
3 Cum este mărul intre copaci, așa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
4 El m-a dus în casa de ospăț și sus drept steag era iubirea.
5 Întăriți-mă cu vin, cu mere răcoriți-mă, că sunt bolnavă de iubire.
6 Stânga sa este sub cap la mine și cu dreapta lui mă cuprinde.
7 Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziți pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!
8 Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
9 Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l privește pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
10 Și începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, și vino!
11 Iarna a trecut, ploaia a încetat.
12 Flori pe câmp s-au arătat și a sosit vremea cântării, în țarină glas de turturea se aude.
13 Smochinii își dezvelesc mugurii și florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, și vino!
14 Porumbița mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ți fața ta! Lasă-mă să-ți aud glasul! Că glasul tău e dulce și fața ta plăcută.
15 Prindeți vulpile, prindeți puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
16 Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui. El printre crini își paște mieii.
17 Până nu se răcorește ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munții ce ne despart.