1 Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă-ntre femei? Unde-a plecat al tău iubit, ca să-l cutăm și noi cu tine?
2 Iubitul meu în grădina lui s-a dus, în straturi d-aromate pline, să-și pască turma acolo și crini frumoși s-adune.
3 Eu a iubitului meu sunt și el este al meu, el printre crini își paște iezii.
4 Frumoasă ești, iubita mea, frumoasă ești ca Tirța și ca Ierusalimul dragă, dar ca și oastea în război temută.
5 Întoarce-ți ochii de la mine, că ei de tot mă scot din fire.
6 Părul tău turme de capre pare, ce din munți, din Galaad coboară. Dinții tăi par turmă de oi tunse, ce din scăldătoare ies, făcând două șiruri strânse și neavând nici o știrbitură.
7 Două jumătăți de rodii par obrajii tăi, sub vălul tău cel străveziu.
8 Solomon are șaizeci de regine și optzeci de concubine, iar fecioare socoteala cine le-o mai ține!
9 Dar ea e numai una, porumbița mea, curata mea; una-i ea la a ei mamă, singură născută în casă. Fetele când au văzut-o, laude i-au înălțat, iar reginele și concubinele osanale i-au cântat.
10 Cine-i aceasta, ziceau ele, care ca zarea strălucește și ca luna-i de frumoasă, ca soarele-i de luminoasă și ca oastea de război temută?
11 La grădina nucilor m-am dus, ca să văd verdeața văii, dacă a dat vita de vie și dacă merii au înflorit.
12 Și nu știu cum s-a petrecut, că a mea inimă m-a dus la oștirea de război a viteazului meu neam.
13 Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, fața să ți-o privim! Ce priviți la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?