1 În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, fost-a cuvântul Domnului către proorocul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:
2 "Domnul S-a mâniat mult împotriva părinților voștri!"
3 Și spune-le celor rămași din popor: "Așa zice Domnul Savaot: Întoarceți-vă către Mine", zice Domnul Savaot, "și atunci Mă voi întoarce și Eu către voi", zice Domnul Savaot.
4 "Nu fiți ca părinții voștri, cărora le-au propovăduit proorocii de mai înainte, strigând: Așa zice Domnul Savaot: Întoarceți-vă din căile voastre cele rele și de la faptele voastre cele rele! Dar ei n-au ascultat și nu au voit să ia aminte la Mine", zice Domnul. [1]
5 "Unde sunt părinții voștri? Și oare profeții trăiesc ei încă?
6 Dar cuvintele Mele și poruncile Mele pe care le-am dat slujitorilor Mei prooroci ca să le vestească n-au ajuns ele la părinții voștri? Domnul S-a mâniat mult împotriva părinților voștri, încât ei s-au pocăit și au mărturisit: Domnul Savaot ne-a răsplătit nouă după căile și după faptele noastre, așa cum hotărâse să facă".
7 În ziua a douăzeci și patra din luna a doua, care se cheamă Șebat, în anul al doilea al lui Darius, a fost cuvântul Domnului către proorocul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, zicând:
8 "Am avut o vedenie în timpul nopții, și iată un om călare pe un cal roșu; și stătea între mirți, într-un loc umbros, și în urma lui cai roibi, murgi și albi.
9 Și am zis: "Cine sunt aceștia, domnul meu?" Și mira răspuns atunci îngerul oare grăia cu mine: "Îți voi arăta acum cine sunt aceștia".
10 Și omul care stătea între mirți a răspuns: "Aceștia sunt solii pe care i-a trimis Domnul ca să cutreiere pământul!"
11 Și ei au răspuns către îngerul Domnului care stătea între mirți și au grăit: "Am cutreierat pământul și iată tot pământul este locuit și liniștit!"
12 Și a răspuns îngerul Domnului și a zis: "Doamne Savaot, până când vei întârzia să arăți milă Ierusalimului și cetăților lui Iuda, pe care le faci să simtă mânia Ta de șaptezeci de ani?"
13 Și îngerului care vorbea cu mine, Domnul i-a răspuns cu cuvinte de mângâiere.
14 Și a grăit către mine îngerul care vorbea cu mine: "Vestește aceasta: "Așa zice Domnul Savaot: Sunt plin de zel față de Ierusalim și față de Sion; [2]
15 Dar este puternică mânia Mea împotriva neamurilor trufașe! Căci Eu Mă întărâtasem doar puțin, dar ele s-au înverșunat în rele".
16 Pentru aceasta, așa zice Domnul: "Mă întorc iarăși către Ierusalim cu milostivire; templul Meu va fi zidit în el", zice Domnul Savaot, "și funia de măsurat se va întinde peste Ierusalim!"
17 Și vestește încă și aceasta: "Așa zice Domnul Savaot: Încă o dată cetățile Mele vor avea belșug de bunuri, iar Domnul Își va revărsa din nou îndurarea Sa peste Sion și va alege iarăși Ierusalimul".
18 Și am ridicat ochii mei și am privit, și iată patru coarne.
19 Atunci am zis îngerului care grăia cu mine: "Ce sunt acestea?" Și el mi-a răspuns: "Acestea sunt coarnele care au împrăștiat pe Iuda, pe Israel și Ierusalimul".
20 Apoi Domnul m-a făcut să văd patru făurari.
21 Și am întrebat: "Ce vor să facă aceștia?" Și El a răspuns: "Acestea sunt coarnele care au risipit pe Iuda, încât nimeni n-a îndrăznit să ridice capul. Iar ei au venit ca să doboare la pământ coarnele acelor neamuri care și-au ridicat cornul împotriva țării lui Iuda, pentru a o risipi".