1 Fiți următori ai mei, precum și eu sunt al lui Hristos. [1]
2 Fraților, vă laud că în toate vă aduceți aminte de mine și țineți predaniile cum vi le-am dat.
3 Dar voiesc ca voi să știți că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu. [2]
4 Orice bărbat care se roagă sau proorocește, având capul acoperit, necinstește capul său.
5 Iar orice femeie care se roagă sau proorocește, cu capul neacoperit, își necinstește capul; căci tot una este ca și cum ar fi rasă.
6 Căci dacă o femeie nu-și pune văl pe cap, atunci să se și tundă. Iar dacă este lucru de rușine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-și pună văl.
7 Căci bărbatul nu trebuie să-și acopere capul, fiind chip și slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.
8 Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.
9 Și pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
10 De aceea și femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.
11 Totuși, nici femeia fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul.
12 Căci precum femeia este din bărbat, așa și bărbatul este prin femeie și toate sunt de la Dumnezeu.
13 Judecați în voi înșivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?
14 Nu vă învață oare însăși firea că necinste este pentru un bărbat să-și lase părul lung?
15 Și că pentru o femeie, dacă își lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ.
16 Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.
17 Și aceasta poruncindu-vă, nu vă laud, fiindcă voi vă adunați nu spre mai bine, ci spre mai rău.
18 Căci mai întâi aud că atunci când vă adunați în biserică, între voi sunt dezbinări, și în parte cred.
19 Căci trebuie să fie între voi și eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercați.
20 Când vă adunați deci laolaltă, nu se poate mânca Cina Domnului;
21 Căci, șezând la masă, fiecare se grăbește să ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbată.
22 N-aveți, oare, case ca să mâncați și să beți? Sau disprețuiți Biserica lui Dumnezeu și rușinați pe cei ce nu au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud. [3]
23 Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat și vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, [4]
24 Și, mulțumind, a frânt și a zis: Luați, mâncați; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceți spre pomenirea Mea. [5] [6]
25 Asemenea și paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceți ori de câte ori veți bea, spre pomenirea Mea. [7]
26 Căci de câte ori veți mânca această pâine și veți bea acest pahar, moartea Domnului vestiți până când va veni.
27 Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat față de trupul și sângele Domnului.
28 Să se cerceteze însă omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din pahar.
29 Căci cel ce mănâncă și bea cu nevrednicie, osândă își mănâncă și bea, nesocotind trupul Domnului.
30 De aceea, mulți dintre voi sunt neputincioși și bolnavi și mulți au murit.
31 Căci de ne-am fi judecat noi înșine, nu am mai fi judecați.
32 Dar, fiind judecați de Domnul, suntem pedepsiți, ca să nu fim osândiți împreună cu lumea.
33 De aceea, frații mei, când vă adunați ca să mâncați, așteptați-vă unii pe alții.
34 Iar dacă îi este cuiva foame, să mănânce acasă, ca să nu vă adunați spre osândă. Celelalte însă le voi rândui când voi veni.