1 În vremea aceea Filistenii și-au strâns oștile pentru război și au tăbărât la Soco cel din Iuda și și-au așezat tabăra între Soco și Azeca, la Efes-Damim. [1]
2 Iar Saul cu Israeliții s-au adunat și și-au așezat tabăra la Valea Stejarului și s-au pregătit de luptă cu Filistenii.
3 Filistenii stăteau pe munte de o parte și Israeliții stăteau pe munte de altă parte, iar la mijloc era valea.
4 Atunci a ieșit din tabăra Filistenilor un luptător cu numele Goliat, din Gat. Acesta era la statură de șase coți și o palmă.
5 Pe cap avea coif de aramă și era îmbrăcat cu platoșă în solzi; greutatea platoșei lui cântărea cinci mii de sicli de aramă;
6 În picioare avea cizme cu tureci de aramă și la umăr purta un scut de aramă.
7 Coada suliței lui era ca sulul de la războaiele de țesut, iar fierul suliței era de șase sute sicli de fier, și înaintea lui mergea purtătorul lui de arme.
8 Și a început acesta să strige către cetele lui Israel și să le zică: "De ce ați ieșit voi să vă războiți? Nu sunt eu oare filistean, iar voi robii lui Saul? Alegeți dintre voi un om să se coboare la mine!
9 De se va putea acela lupta cu mine și mă va ucide, atunci noi să fim robii voștri; iar de-l voi birui eu și-l voi ucide, atunci voi să firi robii noștri și să ne slujiți nouă".
10 Și a mai zis filisteanul: "Astăzi voi rușina tabăra lui Israel. Dați-ne un om și ne vom lupta în doi".
11 Și a auzit Saul și toți Israeliții cuvintele acestea ale filisteanului și s-au speriat și s-au temut foarte tare.
12 David era feciorul unui efraimit din Betleemul lui Iuda, anume Iesei, care avea opt feciori. Acest om în zilele lui Saul ajunsese la bătrânețe și era cel mai bătrân între ceilalți oameni.
13 Cei trei feciori mai mari ai lui Iesei plecaseră cu Saul la război. Numele acestor feciori mai mari ai lui, care se duseră la război, erau: cel mai mare Eliab, al doilea după el Aminadab și al treilea Șama.
14 David însă era cel mai mic. Când cei trei mai mari plecaseră cu Saul,
15 David se întorsese de la Saul, ca să pască oile tatălui său în Betleem.
16 Filisteanul acela însă ieșea dimineața și seara și s-a arătat patruzeci de zile.
17 Atunci a zis Iesei către David, fiul său: "Ia pentru frații tăi o efă de grăunțe uscate și aceste zece pâini și du-le cât mai degrabă în tabără la frații tăi;
18 Iar acești zece cași du-i căpeteniei celei peste mia lor; cercetează de sănătatea lor și află ce nevoi au".
19 Atunci Saul și ei și toți Israeliții se aflau în Valea Stejarului și se pregăteau de luptă cu Filistenii.
20 S-a sculat deci David dis-de-dimineață și, încredințând oile unui păstor, a luat sacul și a plecat, cum îi zisese Iesei, și a ajuns în tabără când oștirea era așezată în linie de bătaie și se gătea cu strigăte de război.
21 Și și-au așezat Israeliții și Filistenii rândurile unii în fața altora.
22 Iar David, lăsându-și lucrurile unei străji din tabără, a alergat între rânduri și, ajungând, a întrebat pe frații săi de sănătate.
23 Și iată, pe când vorbea el cu ei, luptătorul cu numele de Goliat, filistean din Gat, a ieșit din rândurile Filistenilor și a spus aceste cuvinte, și David le-a auzit.
24 Toți Israeliții, văzând pe omul acela, fugeau de el, temându-se foarte tare;
25 Și ziceau Israeliții: "Vedeți pe omul acesta care a ieșit înainte? Iese ca să înfrunte pe Israel. De l-ar ucide cineva, regele ar răsplăti pe acela cu mari bogății și ar da pe fiica sa după el, iar casa tatălui aceluia ar ajunge liberă în Israel".
26 David a zis către oamenii care stăteau cu el: "Ce se va face aceluia care va ucide pe acest filistean și va șterge ocara de pe Israel? Căci cine este acest filistean netăiat împrejur, de batjocorește așa oștirea Dumnezeului celui viu?"
27 Și i-a spus mulțimea aceleași cuvinte, zicând: "Iată ce se va face omului aceluia care-l va ucide".
28 Și auzind Eliab, fratele cel mai mare al lui David, ce vorbea acesta cu oamenii, s-a mâniat Eliab pe David și a zis: "Pentru ce ai venit aici și cu cine ai lăsat acele puține oi în pustiu? Eu cunosc mândria ta și inima ta cea rea. Ai venit să privești la luptă".
29 Iar David a zis: "Dar ce am făcut eu? Au nu sunt acestea numai niște vorbe?"
30 Și s-a întors de la el către altul și a spus aceleași vorbe, iar mulțimea i-a răspuns ca și mai înainte.
31 Auzindu-se cuvintele pe care le grăise David, s-au spus lui Saul și acesta l-a chemat.
32 Atunci David a zis către Saul: "Să nu se împuțineze nimeni cu duhul din pricina lui; robul tău se va duce și se va bate cu acest filistean!"
33 A zis Saul către David: "Tu nu vei putea să mergi împotriva acestui filistean, ca să te bați cu el, căci ești încă un copilandru, iar acesta este ostaș din tinerețile lui".
34 David însă a zis către Saul: "Robul tău a păscut oile tatălui său și când se întâmpla să vină leul sau ursul să ia vreo oaie din turmă,
35 Atunci eu alergam după el și i-o luam din gura lui; iar dacă el se arunca asupra mea, eu îl apucam de coamă și-l loveam până-l ucideam.
36 Și urși și lei a ucis robul tău; și cu acest filistean netăiat împrejur se va întâmpla același lucru ca și cu aceia, pentru că hulește așa oștirea Dumnezeului celui viu. Să mă duc dar și să-l lovesc, ca să spăl rușinea lui Israel? Căci cine e oare acest filistean?"
37 Apoi a mai zis David: "Domnul, Cel ce m-a scăpat de la lei și urși, mă va scăpa și din mina acestui filistean!" Atunci Saul a zis lui David: "Du-te și Domnul să fie cu tine".
38 Și a îmbrăcat Saul pe David cu hainele sale, a pus pe capul lui coif de aramă și l-a îmbrăcat cu zale.
39 Și s-a încins David cu sabia lui peste haine și a început să umble, căci nu era deprins cu astfel de armură; apoi a zis David către Saul: "Nu pot să umblu cu acestea, că nu sunt deprins". Și s-a dezbrăcat David de toate acestea,
40 Și și-a luat toiagul în mână, a ales cinci pietricele lucii din pârâu și le-a pus în traista sa de păstor; și cu traista și cu praștia în mână a ieșit înaintea filisteanului.
41 Atunci a ieșit și filisteanul, înaintând și apropiindu-se de David; iar purtătorul lui de arme mergea înainte.
42 Deci căutând filisteanul și văzând pe David, a privit cu dispreț la el, căci acesta era tânăr, bălan și frumos la față.
43 A zis filisteanul către David: "Ce vii asupra mea cu toiag și cu pietre? Au doară eu sunt câine?" Iar David a răspuns: "Nu, ci mai rău decât un câine". Și a blestemat filisteanul pe David în numele dumnezeilor săi.
44 Apoi a zis filisteanul către David: "Apropie-te de mine și voi da trupul tău păsărilor cerului și fiarelor câmpului!"
45 Iar David a răspuns filisteanului: "Tu vii asupra mea cu sabie și cu lance și cu scut; eu însă vin asupra ta în numele Domnului Savaot, Dumnezeul oștirilor lui Israel pe Care tu L-ai hulit.
46 Acum însă te va da Domnul în mâna mea și eu te voi ucide și-ți voi tăia capul, iar trupul tău și trupurile oștirii filistene le voi da păsărilor cerului și fiarelor câmpului, și va afla tot pământul că în Israel este Dumnezeu;
47 Și toată adunarea aceasta va cunoaște că nu cu sabia și cu sulița izbăvește Domnul, căci acest război este al Domnului și El vă va da în mâinile noastre". [2]
48 Iar după ce s-a ridicat filisteanul și a început a veni și a se apropia în întâmpinarea lui David, David a alergat cu grăbire spre rândurile oștirii în întâmpinarea filisteanului.
49 Și își vârî David mâna în traistă, luă de acolo o pietricică, o repezi cu praștia și lovi pe filistean în frunte, așa încât piatra se înfipse în fruntea lui și el căzu cu fața la pământ.
50 Așa a biruit David pe filistean, cu praștia și cu piatra, lovind pe filistean și ucigându-l; sabie nu se afla în mâna lui David.
51 Atunci David a alergat și, călcând pe filistean, luă sabia lui și, scoțând-o din teacă, îl lovi cu ea și-i tăie capul; Filistenii, văzând că uriașul lor a murit, au fugit.
52 Deci s-au sculat bărbații lui Israel și ai lui Iuda și cu strigăte au gonit pe Filisteni până la gura văii și până la porțile Ecronului. Și au căzut uciși Filistenii pe calea Șaaraim, până la Gat și Ecron.
53 După aceea s-au întors fiii lui Israel din urmărirea Filistenilor și au prădat tabăra lor.
54 Iar David a luat capul filisteanului și l-a dus la Ierusalim, și armele lui le-a pus în cortul său.
55 Când a văzut Saul pe David ieșind împotriva filisteanului, a zis către Abner, căpetenia oștirilor: "Abner, al cui este tânărul acesta?" Iar Abner, a răspuns: "Rege, viu fie sufletul tău, nu știu!"
56 "Întreabă dar, a zis regele, al cui fiu este tânărul acesta?"
57 Iar când se întorcea David, după uciderea filisteanului, Abner l-a luat și l-a dus la Saul și capul filisteanului era în mâna lui.
58 Atunci Saul l-a întrebat: "Tinere, al cui fiu ești tu?" Și David a răspuns: "Fiul robului tău Iesei din Betleem".