1 În vremea când Domnul a vrut să înalțe pe Ilie în vârtej de vânt la cer Ilie a plecat cu Elisei din Ghilgal. [1] [2]
2 Și Ilie a zis către Elisei: "Stai aici, căci Dumnezeu mă trimite la Betel. Iar Elisei a zis: "Cât este de adevărat că Domnul este viu și cum este viu și sufletul tău, tot așa de adevărat este că nu te voi lăsa singur". și s-au dus amândoi la Betel.
3 Și au ieșit fiii proorocilor cei din Betel la Elisei și au zis către el: "Știi oare că astăzi Domnul va să ridice pe stăpânul tău deasupra capului tău?" Și el a zis: "Știu și eu, dar tăceți!"
4 Atunci Ilie a zis către el: "Elisei, rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Ierihon". Iar Elisei a zis: "Cât este de adevărat că Domnul este viu și viu este și sufletul tău, tot așa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!"
5 Și au venit amândoi la Ierihon. Atunci s-au apropiat fiii proorocilor cei din Ierihon de Elisei și i-au zis: "Știi oare că Domnul ia pe stăpânul tău și-l înalță deasupra capului tău?" Și el a răspuns: "Știu și eu, dar tăceți!"
6 A zis Ilie: "Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan!" Iar Elisei a răspuns: "Cât este de adevărat că Domnul este viu și cum este viu și sufletul tău, tot așa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!"
7 Și s-au dus amândoi; s-au dus și cincizeci din fiii proorocilor și au stat deoparte în fața lor, iar ei amândoi ședeau lângă Iordan.
8 Atunci, luând Ilie mantia sa și strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa și aceasta s-a strâns la dreapta și la stânga și au trecut ca pe uscat.
9 Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: "Cere ce să-ți fac, înainte de a fi luat de la tine". Iar Elisei a zis: "Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!"
10 Răspuns-a Ilie: "Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi așa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi".
11 Pe când mergeau ei așa pe drum și grăiau, deodată s-a ivit un car și cai de foc și, despărțindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer. [3]
12 Iar Elisei se uita și striga: "Părinte, părinte, carul lui Israel și caii lui!" Și apoi nu l-a mai văzut. Și apucându-și hainele le-a sfâșiat în două.
13 Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi și s-a oprit pe malul Iordanului.
14 Și a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta și a lovit apa cu ea, zicând: "Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Și lovind, apa s-a tras la dreapta și la stânga și a trecut Elisei.
15 Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au zis: "Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei! Și au ieși t înaintea lui și i s-au plecat până la pământ, zicându-i:
16 "Iată, la noi, robii tăi, se află cincizeci de oameni voinici; să se ducă să caute pe stăpânul tău, poate l-a dus Duhul Domnului și l-a aruncat pe vreun munte sau într-o vale". Iar el a zis: "Să nu-i trimiteți!"
17 Ei însă au stăruit mult pe lângă el și el, văzând că nu poate scăpa de ei, le-a zis: "Trimiteți-i!" Și au trimis ei cincizeci de oameni și au căutat trei zile și nu l-au găsit;
18 Întorcându-se apoi aceia la el în Ierihon, unde rămăsese în vremea aceea, a zis către ei Elisei: "Nu v-am spus eu să nu vă duceți?"
19 Iar locuitorii cetății aceleia au zis către Elisei: "Iată așezarea cetății acesteia este bună, după cum poate vedea și stăpânul nostru, dar apa nu este bună și pământul este neroditor".
20 Și el a zis: "Aduceți-mi o oală nouă și puneți sare în ea!"
21 Și i-au adus și a ieșit el la fântâna de apă și, aruncând sarea în ea, a zis: "Așa zice Domnul: Iată am făcut apa aceasta sănătoasă și nu va mai pricinui nici vătămare, nici moarte, nici nerodire".
22 Și s-a făcut apa curată până astăzi, după cuvântul pe care l-a spus Elisei.
23 De acolo s-a dus el la Betel. Și cum mergea pe drum, au ieșit din cetate niște copii și s-au apucat să râdă de al zicând: "Hai, pleșuvule, hai!"
24 Iar el, întorcându-se și văzându-i, i-a blestemat cu numele Domnului. Atunci, ieșind din pădure doi urși, au sfâșiat din ei patruzeci și doi de copii.
25 De aici Elisei s-a dus la muntele Carmelului, iar de acolo s-a întors în Samaria.