1 Atunci a trimis Domnul pe Natan proorocul la David și a venit acela la el și i-a zis: "Erau într-o cetate doi oameni: unul bogat și altul sărac.
2 Cel bogat avea foarte multe vite mari și mărunte,
3 Iar cel sărac n-avea decât o singură oiță, pe care el o cumpărase de mică și o hrănise și ea crescuse cu copiii lui. Din pâinea lui mâncase și ea și se adăpase din ulcica lui, la sânul lui dormise și era pentru el ca o fiică.
4 Dar iată că a venit la bogat un călător, și gazda nu s-a îndurat să ia din oile sale sau din vitele sale, ca să gătească cină pentru călătorul care venise la el, ci a luat oița săracului și a gătit-o pe aceea pentru omul care venise la el".
5 Atunci s-a mâniat David cumplit asupra acelui om și a zis către Natan: "Precum este adevărat că Domnul este viu, tot așa este de adevărat că omul care a făcut aceasta este vrednic de moarte;
6 Pentru oaie el trebuie să întoarcă împătrit, pentru că a făcut una ca aceasta și pentru că n-a avut milă".
7 Atunci Natan a zis către David: "Tu ești omul care a făcut aceasta. Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns rege pentru Israel și Eu te-am izbăvit din mâna lui Saul,
8 Ți-am dat casa domnului tău și femeile domnului tău la sânul tău; ți-am dat ție casa lui Israel și a lui Iuda și, dacă aceasta este puțin pentru tine, ți-aș mai adăuga.
9 Pentru ce însă ai nesocotit tu cuvântul Domnului, făcând rău înaintea ochilor Lui? Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ți-ai luat-o de soție, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amoniților.
10 Deci nu se va depărta sabia de deasupra casei tale în veac, pentru că tu M-ai nesocotit pe Mine și ai luat pe femeia lui Urie Heteul, ca să-ți fie nevastă.
11 Așa zice Domnul: Iată Eu voi ridica asupra ta rău chiar din casa ta și voi lua pe femeile tale înaintea ochilor tăi și le voi da aproapelui tău și se va culca acela cu femeile tale în văzul soarelui acestuia.
12 Tu ai făcut pe ascuns, iar Eu voi face aceasta înaintea a tot Israelul și înaintea soarelui". "Am păcătuit înaintea Domnului", a zis David către Natan.
13 "Și Domnul a ridicat păcatul de deasupra ta, a zis Natan, și tu nu vei muri.
14 Dar fiindcă tu prin această faptă ai dat vrăjmașilor Domnului pricină să-L hulească, de aceea va muri fiul ce ți se va naște".
15 Apoi s-a dus Natan la casa sa, iar Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse lui David femeia lui Urie și acela s-a îmbolnăvit.
16 Și s-a rugat David Domnului pentru copil, a postit și, ducându-se deoparte, a petrecut noaptea întins pe pământ. [1]
17 Atunci au intrat la el bătrânii casei lui ca să-l ridice de la pământ, dar el n-î voit și nici n-a mâncat pâine cu ei.
18 După șapte zile a murit copilul și slugile lui David se temeau să-i spună că a murit copilul. Căci ei își ziceau: "Când copilul era încă viu și noi îl mângâiam, el nu ne băga în seamă; cum să-i spunem acum: A murit copilul? Ar putea să facă vreun rău".
19 Dar văzând David că slugile sale șoptesc între ele, a priceput că a murit copilul și le-a întrebat: "A murit copilul?" "A murit", i s-a răspuns.
20 Atunci David s-a sculat de la pământ, s-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele și s-a dus în casa Domnului și s-a rugat. Întorcându-se apoi acasă, a cerut să i se dea pâine și a mâncat.
21 Și i-au zis slugile: "Ce va să zică aceasta? Când copilul era încă în viață, ai postit, ai plâns și n-ai dormit; iar după ce copilul a murit, te-ai sculat, ai mâncat și ai băut?"
22 "Câtă vreme copilul era viu, a zis David, am postit și am plâns, căci socoteam: Cine știe, poate mă va milui Domnul și va trăi copilul.
23 Dar acum el a murit; de ce să mai postesc? Îl mai pot eu, oare, întoarce? Eu mă voi duce la el, iar el nu se va mai întoarce la mine".
24 Și a mângâiat David pe Batșeba, femeia sa, a intrat la ea, s-a culcat cu ea și ea a zămislit și a mai născut un fiu și i-a pus numele Solomon. Domnul l-a iubit pe acesta,
25 Și a trimis pe proorocul Natan, și acesta i-a pus numele Iedida, adică iubitul Domnului, cum îi spusese Domnul.
26 Ioab însă lupta împotriva cetății Amoniților, Raba, și aproape luase cetatea domnească.
27 Atunci a trimis Ioab la David să i se spună: "Am tăbărât asupra cetății Raba și am luat cetatea prin apă.
28 Adună acum celălalt popor și vino asupra cetății și o ia; căci de o voi lua eu, atunci se va slăvi numele meu".
29 Atunci a adunat David tot poporul și s-a dus asupra cetății Raba, s-a luptat împotriva ei și a luat-o.
30 Și a luat David de pe capul regelui ei coroana, care era de un talant de aur și cu pietre scumpe, și a pus-o pe capul său; a luat și foarte multă pradă din cetate.
31 Iar pe poporul care se afla în ea l-a scos și l-a pus sub fierăstrău și sub grapă de fier și sub securi de fier și i-a aruncat în cuptoarele de ars cărămidă. Așa a făcut el cu toate cetățile Amoniților. După aceea David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul.