1 Și iată ce mi-a arătat Domnul Dumnezeu: se făcea un coș cu poame,
2 Și mi-a zis: "Ce vezi tu, Amos?" și a grăit Domnul către mine: "Vine sfârșitul poporului Meu Israel, căci nu-l voi mai trece cu vederea!
3 Și in ziua aceea cântările templului se vor preface în tânguiri, zice Domnul Dumnezeu. Hoiturile vor fi fără de număr; oriunde se vor arunca va fi tăcere!
4 Ascultați acestea, voi cei care zdrobiți pe cei sărmani și vreți să stârpiți pe cei obijduiți din țară,
5 Zicând: "Când va trece luna nouă ca să vindem grâul și ziua de odihnă ca să deschidem jitnița, să micșorăm efa, să mărim siclul și să le înlocuim cu cântare strâmbe?
6 Să cumpărăm pe preț de argint pe cei nevoiași și pe cei în strâmtorare pentru o pereche de încălțăminte, să vindem grâul cel de lepădat?"
7 Juratu-S-a Domnul împotriva semeției lui Iacov: "Niciodată nu voi uita faptele lor!" [1]
8 Pentru aceasta, oare, pământul nu se va zbuciuma și toți locuitorii nu vor fi cuprinși de jale? Se va înălța ca Nilul pe de-a întregul, se va învolbura și va descrește ca fluviul cel din Egipt.
9 Iar în ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi apune soarele în miezul zilei și voi întuneca pământul în zi luminoasă;
10 Voi preface praznicele voastre în jelire și toate cântările voastre în tânguire; pe toate coapsele voi pune sac și pleșuve vor fi toate capetele; voi înteți jalea ca pentru cel unul-născut și sfârșitul va fi o zi de deznădejde!
11 Iată vin zile, zice Domnul Dumnezeu, în care voi trimite foamete pe pământ, nu foamete de pâine și nu sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului.
12 Și ei se vor clătina de la o mare până la cealaltă și de la miazănoapte la răsărit și vor cutreiera pământul căutând cuvântul Domnului, dar nu îl vor afla.
13 În vremea aceea se vor usca de sete fecioarele cele cu chip frumos și flăcăii;
14 Cei care se jură pe păcatul Samariei și zic: "Viu este Dumnezeul tău, Dane, și vie este calea până la Beer-Șeba" - vor cădea și nu se vor mai scula!