1 "Atunci mi-a zis Domnul: Cioplește-ți două table de piatră, ca și cele dintâi, și suie-te la Mine în munte și-ți fă un chivot de lemn; [1]
2 Că Eu am să scriu pe tablele acelea cuvintele ce au fost pe tablele cele dintâi, pe care le-ai sfărâmat, iar tu să le pui în chivot.
3 Am făcut atunci un chivot din lemn de salcâm, am cioplit două table de piatră, ca și cele dintâi, și m-am suit în munte cu cele două table în mâinile mele.
4 Iar El a scris pe table, cum fusese scris și pe cele dintâi, cele zece porunci pe care vi le spusese Domnul pe munte din mijlocul focului, în ziua adunării, și mi le-a dat Domnul mie;
5 Iar eu m-am întors și m-am pogorât din munte și am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem, ca să stea acolo, cum îmi poruncise Domnul.
6 Apoi au plecat fiii lui Israel din Beerot-Bene-Iaacan la Mosera. Acolo a murit Aaron și a fost îngropat acolo și în locul lui s-a făcut preot Eleazar, fiul lui.
7 De acolo am plecat la Gudgod și din Gudgod la Iotbata, în pământul unde sunt cursuri de apă.
8 În vremea aceea a ales Domnul seminția lui Levi, ca să poarte chivotul legământului Domnului, să stea înaintea Domnului, să-I slujească, să se roage și să-I binecuvânteze numele Lui, cum face până în ziua de astăzi.
9 De aceea n-are levitul parte și moștenire cu frații săi, căci moștenirea lui este Domnul, cum i-a spus Domnul Dumnezeul tău.
10 Deci am stat eu pe munte, ca și întâia oară, patruzeci de zile și patruzeci de nopți; și m-a ascultat Domnul și de astă dată și n-a mai vrut Domnul să te piardă,
11 Ci mi-a zis Domnul: Scoală și mergi înaintea poporului acestuia, ca să intre și să moștenească pământul pentru care M-am jurat părinților lor să li-l dau.
12 Așadar, Israele, ce cere de la tine Domnul Dumnezeul tău? - Numai aceasta: să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să-L iubești și să slujești Domnului Dumnezeului tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău; [2] [3]
13 Să păzești poruncile Domnului Dumnezeului tău și hotărârile Lui pe care ți le spun eu astăzi, ca să-ți fie bine.
14 Iată, al Domnului Dumnezeului tău este cerul și cerurile cerurilor, pământul și toate cele de pe el. [4]
15 Dar numai pe părinții tăi i-a primit Domnul și i-a iubit și v-a ales pe voi, sămânța lor de după ei, din toate popoarele, cum vedeți astăzi. [5]
16 Deci să tăiați împrejur inima voastră și de acum înainte să nu mai fiți tari la cerbice;
17 Că Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor și Stăpânul stăpânilor, Dumnezeu mare și puternic și minunat, Care nu caută la față, nici nu ia mită; [6]
18 Care face dreptate orfanului și văduvei și iubește pe pribeag și-i dă pâine și hrană.
19 Să iubiți și voi pe pribeag, că și voi ați fost pribegi în pământul Egiptului.
20 De Domnul Dumnezeul tău să te temi, numai Lui să-I slujești, de El să te lipești și cu numele Lui să te juri. [7]
21 El este lauda ta și El este Dumnezeul tău, Cel ce a făcut cu tine acele lucruri mari și înfricoșătoare pe care le-au văzut ochii tăi.
22 Șaptezeci și cinci de suflete erau părinții tăi când au venit în Egipt, iar acum Domnul Dumnezeul tău ți-a sporit numărul ca stelele cerului".