1 "În anul al șaptelea vei face iertare.
2 Iertarea însă va fi aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut aproapelui său, să ierte datoria și să n-o mai ceară de la aproapele său sau de la fratele său, că s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău.
3 De la cel de alt neam să ceri datoria; iar ce vei avea la fratele tău, să-i ierți.
4 Numai așa nu va fi sărac printre voi; că te va binecuvânta Domnul în pământul acela pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă în stăpânire, ca să-l ai moștenire,
5 Dacă vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău și te vei sili să plinești toate poruncile acestea, care ți le spun eu astăzi.
6 Căci Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta, după cum i-a grăit și vei da împrumut altor poare, iar tu nu vei lua împrumut; și ți domni peste multe popoare, iar acelea nu vor domni peste tine. [1]
7 Iar de va fi la tine sărac vreunul din frații tăi, în vreuna din cetățile tale de pe pământul tău pe care ți-l dă Domnul Dumnezeul tău, să nu-ți învârtoșezi inima, nici să-ți închizi mâna ta înaintea fratelui tău celui sărac;
8 Ci să-i deschizi mâna ta și să-i dai împrumuturi potrivite cu nevoia lui și cu lipsa ce suferă.
9 Păzește-te să nu intre în inima ta gândul nelegiuit și să zici: Se apropie anul al șaptelea, anul iertării; și să nu se facă din pricina aceasta ochiul tău nemilostiv către fratele tău cel sărac și să-l treci cu vederea; că acela va striga împotriva ta către Domnul și va fi asupra ta păcat mare. [2]
10 Dă-i, dă-i și împrumuturi câte-ți va cere și cît îi va trebui, și când îi vei da, să nu se întristeze inima ta, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate lucrurile tale și în toate câte se vor lucra de mâinile tale.
11 Căci nu va lipsi sărac din pământul tău; de aceea îți și poruncesc eu: Deschide mâna ta fratelui tău, săracului tău și celui lipsit din pământul tău.
12 De ți se va vinde ție fratele tău, evreu sau evreică, șase ani să fie rob la tine, iar în anul al șaptelea să-i dai drumul de la tine, slobod.
13 Iar când îi vei da drumul ca să fie slobod, să nu-i dai drumul cu mâinile goale;
14 Ci înzestrează-l din turmele tale, din aria ta, de la teascul tău; dă-i și lui din cele cu care te-a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău.
15 Adu-ți aminte că și tu ai fost rob în pământul Egiptului și te-a izbăvit Domnul Dumnezeul tău. Iată pentru ce îți poruncesc acestea astăzi.
16 Iar dacă acela îți va zice: Nu mă duc de la tine, pentru că te iubesc pe tine și casa ta, și deci îi este bine la tine,
17 Să iei sula și să-i găurești urechea lui de ușor, și îți va fi rob pe vecie. Tot așa să faci și cu roaba ta.
18 Să nu socotești o greutate pentru tine când va trebui să-i dai drumul de la tine ca să fie slobod, căci în șase ani ți-a muncit de două ori cât plata unui străin și te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toate câte vei face.
19 Tot întâiul născut de parte bărbătească, ce se va naște din vitele tale cele mari și din vitele mărunte ale tale, să-l închini Domnului Dumnezeului tău. Să nu lucrezi cu boul tău întâi-născut și să nu tunzi pe întâiul născut din vitele tale mărunte.
20 Înaintea Domnului Dumnezeului tău să mănânci acestea în fiecare an, tu și familia ta, la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău.
21 Dar dacă va avea vreo meteahnă, șchiopătare, sau orbire, sau altă meteahnă oarecare, să nu-l aduci jertfă Domnului Dumnezeului tău,
22 Ci să-l mănânci în cetățile tale; atât cel necurat cît și cel curat pot să mănânce din el, cum mănâncă o căprioară sau un cerb.
23 Numai sângele lui să nu-l mănânci, ci să-l verși jos, ca apa".