1 "De va fi neînțelegere între oameni, să fie aduși la judecată și să fie judecați; celui drept să i se dea dreptate, iar cel vinovat să se osândească.
2 Dacă celui vinovat i se va cuveni bătaie, să poruncească judecătorii să fie pus jos și să fie bătut înaintea lor, după măsura vinovăției lui.
3 I se pot da până la patruzeci de lovituri, iar nu mai mult, ca nu cumva fratele tău, din pricina multelor lovituri, să fie schilodit înaintea ochilor tăi.
4 Să nu legi gura boului care treieră.
5 De vor trăi frații împreună și unul din ei va muri, fără să aibă fiu, femeia celui mort să nu se mărite în altă parte după străin, ci cumnatul ei să intre la ea, să și-o ia soție și să trăiască cu ea. [1]
6 Întâiul născut pe care-l va naște ea să poarte numele fratelui lui cel mort, pentru ca numele acestuia să nu se șteargă din Israel.
7 Iar dacă el nu va voi să ia pe cumnata sa, aceasta să se ducă la poarta cetății, înaintea bătrânilor și să zică: Cumnatul meu nu vrea să păstreze numele fratelui său în Israel, nevrând să se căsătorească cu mine.
8 Iar bătrânii cetății lui să-l cheme și să-l sfătuiască și, dacă el se va ridica și va zice: Nu vreau s-o iau,
9 Atunci cumnata lui să se ducă la el acolo, în fața bătrânilor, să-i dezlege sandaua din piciorul lui, să-l scuipe în obraz și să zică: Așa se cuvine omului care nu vrea să zidească fratelui său casă în Israel.
10 Și casa acestuia se va numi în Israel casa desculțului.
11 De se vor bate între dânșii niște bărbați, și femeia unuia din ei se va duce ca să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l bate și, întinzându-și ea mâna, va apuca pe acesta de părțile lui rușinoase,
12 Să i se taie mâna ei și să nu o cruțe ochiul tău.
13 Să nu ai în săculețul tău două feluri de greutăți pentru cumpănă: unele mai mari și altele mai mici.
14 În casa ta să nu ai două feluri de efă: una mai mare și alta mai mică.
15 Greutățile pentru cumpăna ta să fie adevărate și drepte și efa ta să fie adevărată și dreaptă, ca să se înmulțească zilele tale pe pământul pe care ți-l dă Domnul Dumnezeul tău de moștenire;
16 Că urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău tot cel ce face strâmbătate.
17 Adu-ți aminte cum s-a purtat cu tine Amalec pe drum, când veneați voi din Egipt,
18 Și cum te-a întâmpinat el în cale și a ucis în urma ta pe toți cei slăbiți, când erai ostenit și obosit, netemându-se de Dumnezeu.
19 Așadar, când Domnul Dumnezeul tău te va liniști de toți vrăjmașii tăi, din toate părțile, în pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă moștenire ca să-l stăpânești, să ștergi pomenirea lui Amalec de sub cer. Nu uita aceasta".