1 Plecând apoi din Elim, a venit toată obștea fiilor lui Israel în pustia Sin, câre este între Elim și între Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, după ieșirea din Egipt.
2 În pustia aceasta toată obștea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și Aaron.
3 Și au zis către ei fiii lui Israel: "Mai bine muream bătuți de Domnul în pământul Egiptului, când ședeam împrejurul căldărilor cu carne și mâncam pâine de ne săturam! Dar voi ne-ați adus în pustia aceasta, ca toată obștea aceasta să moară de foame".
4 Domnul însă a zis către Moise: "Iată Eu le voi ploua pâine din cer. Să iasă dar poporul și să adune în fiecare zi cât trebuie pentru o zi, ca să-l încerc dacă va umbla sau nu după legea Mea.
5 Iar în ziua a șasea să adune de două ori mai mult decât adunau în celelalte zile, pentru o zi".
6 Atunci au zis Moise și Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel: "Diseară veți cunoaște că Domnul v-a scos din pământul Egiptului.
7 Și dimineață veți vedea slava Domnului, că El a auzit cârtirea voastră împotriva lui Dumnezeu; iar noi ce suntem de cârtiți împotriva noastră?"
8 Și a mai zis Moise: "Când Domnul vă va da diseară carne să mâncați și dimineață pâine să vă săturați, din aceea veri afla că a auzit Domnul cârtirea ce ați ridicat asupra Lui. Căci noi ce suntem? Cârtirea voastră nu este împotriva noastră, ci împotriva lui Dumnezeu".
9 Apoi a zis Moise către Aaron: "Spune la toată adunarea fiilor lui Israel: Apropiați-vă înaintea lui Dumnezeu, că a auzit cârtirea voastră!"
10 Iar când vorbea Aaron către toată adunarea fiilor lui Israel, au căutat ei spre pustie și iată slava Domnului s-a arătat în nor. [1]
11 Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
12 "Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. Spune-le dar: Diseară carne veți mânca, iar dimineață vă veți sătura de pâine și veți cunoaște că Eu, Domnul, sunt Dumnezeul vostru".
13 Iar, dacă s-a făcut seară, au venit prepelițe și au acoperit tabăra, iar dimineața, după ce s-a luat roua dimprejurul taberei,
14 Iată, se afla pe fața pustiei ceva mărunt, ca niște grăunțe, și albicios, ca grindina pe pământ. [2]
15 Și văzând fiii lui Israel, au zis unii către alții: "Ce e asta?" Că nu știau ce e. Iar Moise le-a zis: "Aceasta e pâinea pe care v-o dă Dumnezeu să o mâncați.
16 Iată ce a poruncit Domnul: Adunați fiecare cât să vă ajungă de mâncat; câte un omer de om, după numărul sufletelor voastre; fiecare câți are în cort, atâtea omere să adune!"
17 Și au făcut așa fiii lui Israel; au adunat unii mai mult, alții mai puțin;
18 Dar măsurând cu omerul, nici celui ce adunase mult n-a prisosit, nici celui ce adunase puțin n-a lipsit, ci fiecare, cât era deajuns la cei ce erau cu sine, atât a adunat.
19 Zis-a iarăși Moise către ei: "Nimeni să nu lase din aceasta pe a doua zi".
20 Dar ei n-au ascultat pe Moise, ci unii au lăsat din aceasta pe a doua zi; dar a făcut viermi și s-a stricat. Și s-a mâniat pe ei Moise.
21 Fiecare aduna mană dimineața cât îi trebuia pentru mâncat în ziua aceea, căci, dacă se înfierbânta soarele, ceea ce rămânea se topea.
22 Iar în ziua a șasea adunară de două ori mai multă: câte două omere de fiecare. Și au venit toate căpeteniile adunării să-l înștiințeze pe Moise.
23 Iar Moise le-a zis: "Iată ce a zis Domnul: Mâine e odihnă, odihna cea sfântă în cinstea Domnului; ce trebuie copt coaceți, ce trebuie fiert, fierbeți astăzi, și ce va rămâne, păstrați pe a doua zi!" [3]
24 Și au lăsat din acestea până dimineața, după cum le poruncise Moise, și nu s-au stricat nici n-au făcut viermi.
25 Apoi a zis Moise: "Mâncați aceasta astăzi, că astăzi este odihna în cinstea Domnului și nu veți găsi de aceasta astăzi pe câmp.
26 Șase zile să adunați, iar ziua a șaptea este zi de odihnă și nu veți afla din ea în această zi".
27 Dar unii din popor au ieșit să adune și în ziua a șaptea și n-au găsit.
28 Atunci Domnul a zis către Moise: "Până când nu veți voi să ascultați de poruncile Mele și de învățăturile Mele?
29 Vedeți că Domnul v-a dat ziua aceasta de odihnă și de aceea vă dă El în ziua a șasea și pâine pentru două zile; rămâneți fiecare în casele voastre și nimeni să nu iasă de la locul său în ziua a șaptea".
30 Și s-a odihnit poporul în ziua a șaptea.
31 Casa lui Israel i-a pus numele mană și aceasta era albă, ca sămânța de coriandru, iar la gust ca turta cu miere.
32 După aceea Moise a zis: "Iată ce poruncește Domnul: Umpleți cu mană un omer, ca să se păstreze în viitor urmașilor voștri, ca să vadă pâinea cu care v-am hrănit Eu în pustie, după ce v-am scos din țara Egiptului".
33 Iar către Aaron a zis Moise: "Ia un vas de aur și toarnă în el un omer plin cu mană și pune-l înaintea Domnului, ca să se păstreze în viitor pentru urmașii voștri!"
34 Și l-a pus Aaron înaintea chivotului mărturiei, ca să se păstreze, cum poruncise Domnul lui Moise.
35 Iar fiii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani, până ce au ajuns în țară locuită; până ce au ajuns în hotarele pământului Canaan au mâncat mană.
36 Iar omerul este a zecea parte dintr-o efă.