1 Atunci au venit la mine câțiva din bătrânii lui Israel și au șezut înaintea mea. [1]
2 Și a fost către mine cuvântul Domnului și a zis:
3 "Fiul omului, acești bărbați își poartă idolii în inimă și își au ochii ațintiți spre ceea ce i-a făcut să cadă în nedreptăți. Pot Eu oare să le răspund?
4 De aceea grăiește cu ei și le spune: Așa grăiește Domnul Dumnezeu: Dacă cineva din casa lui Israel, care poartă în inima sa idolii săi și își are privirile ațintite spre ceea ce l-a făcut să cadă în nedreptăți, va veni să întrebe pe prooroc, oare aș putea Eu, Domnul, să-i dau răspuns, din cauza mulțimii idolilor lui?
5 Să înțeleagă dar casa lui Israel în inima sa, căci ei cu toții au ajuns străini de Mine, prin idolii lor.
6 De aceea spune casei lui Israel: Așa grăiește Domnul Dumnezeu: Abateți-vă și vă întoarceți de la idolii voștri și de la toate urâciunile voastre întoarceți-vă fața.
7 Că dacă cineva din casa lui Israel și din străinii care trăiesc în Israel s-a depărtat de la Mine, îngăduind idolii în inima sa și ațintindu-și ochii spre ceea ce l-a făcut să cadă în nedreptăți, va veni la prooroc ca să Mă întrebe prin el, îi voi răspunde Eu oare?
8 Voi îndrepta fața Mea împotriva omului aceluia, îl voi face să fie semn și pildă și-l voi pierde din poporul Meu și veți cunoaște că Eu sunt Domnul.
9 Iar dacă proorocul va amăgi și va spune cuvânt, ca și cum Eu, Domnul, i l-aș fi spus, atunci Eu îmi voi întinde mâna și-l voi stârpi din poporul Meu Israel.
10 Și așa își vor lua toți pedeapsa pentru nelegiuirea lor; cum va fi pedeapsa celui ce întreabă, așa va fi și pedeapsa celui ce proorocește,
11 Ca în viitor casa lui Israel să nu se mai abată de la Mine și ca să nu se mai întineze cu tot felul de nelegiuiri; ca să fie poporul Meu, iar Eu să fiu Dumnezeul lor", zice Domnul Dumnezeu.
12 Fost-a cuvântul Domnului către mine și mi-a zis:
13 "Fiul omului, dacă vreo țară ar păcătui înaintea Mea, abătându-se în chip nelegiuit de la Mine, și Eu aș întinde mâna Mea asupra ei, aș zdrobi în ea tot spicul de grâu și aș trimite asupra ei foametea și aș începe să pierd în ea pe oameni și dobitoace;
14 Dacă s-ar afla acolo cei trei bărbați: Noe, Daniel și Iov, apoi aceștia, prin dreptatea lor, și-ar scăpa numai viața lor, zice Domnul Dumnezeu.
15 Sau dacă aș trimite asupra acestui pământ fiare rele, care l-ar văduvi de popor, și dacă țel din pricina fiarelor ar ajunge pustiu și de nestrăbătut,
16 Atunci acești trei bărbați, aflându-se în el, precum este de adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul, tot așa este de adevărat că ei n-ar scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci numai ei singuri ar scăpa, iar țara ar ajunge pustie.
17 Sau dacă aș aduce în țara aceasta sabie și aș zice: "Sabie, străbate țara" și aș începe a pierde acolo pe oameni și animale,
18 Atunci acești trei bărbați, aflându-se în ea, precum este adevărat că Eu sunt viu, tot așa este de adevărat, zice Domnul, că ei n-ar scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci numai ei singuri ar scăpa.
19 Sau dacă Eu aș trimite ciuma în țara aceasta și aș revărsa asupra ei urgia Mea în vărsare de sânge, ca să pierd din ea și pe oameni și pe animale,
20 Apoi Noe, Daniel și Iov, aflându-se în ea, precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul, tot așa este de adevărat că n-ar scăpa nici fii, nici fiice; prin dreptatea lor ei și-ar scăpa numai viața lor".
21 Că așa zice Domnul Dumnezeu: "Chiar de aș trimite aceste patru pedepse grozave ale Mele: sabia, foametea, fiarele sălbatice și ciuma împotriva Ierusalimului, ca să stârpesc din el oamenii și dobitoacele,
22 Și atunci va rămâne în ei o rămășiță de fii și fiice, care vor fi scoși de acolo. Iată ei vor veni la voi și voi veți vedea purtarea lor și faptele dor și vă veți mângâia de nenorocirea pe care Eu am adus-o asupra Ierusalimului și de toate câte am adus asupra lui.
23 Ei vă vor mângâia, când veți vedea purtarea lor și faptele lor, și veți cunoaște că nu în zadar am făcut Eu toate câte am făcut în el", zice Domnul Dumnezeu. [2]