1 Fost-a cuvântul Domnului către mine, în anul al nouălea, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, și mi-a zis:
2 "Fiul omului, scrie-ți numele acestei zile, anume al acestei zile, că chiar în ziua aceasta regele Babilonului va păși spre Ierusalim.
3 Rostește dar pentru neamul de răzvrătiți o pildă și le spune: Așa zice Domnul Dumnezeu: Pune un cazan și toarnă în el apă;
4 Pune în el bucăți de carne, tot bucăți din cele mai bune, șolduri și spete, și-l umple cu cele mai bune oase;
5 Ia ceea ce este mai bun din turmă, pune lemne dedesubt, fierbe-l în clocote, așa ca să fiarbă și oasele din el.
6 De aceea, așa zice Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea sângelui! Vai de căldarea în care este rugină și de pe care nu se mai ia rugina! Aruncați bucată cu bucată din el și nu alegeți prin sorț.
7 Că sângele pe care ea l-a vărsat este în mijlocul ei. Ea l-a lăsat pe stâncă goală; nu l-a vărsat pe pământ, unde s-ar fi putut acoperi cu țărână.
8 Pentru a-Mi ațâța mânia, pentru a Mă răzbuna, am lăsat sângele ei pe stâncă goală, ca să nu fie acoperit".
9 De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: "Vai de cetatea sângelui! Că voi aprinde un foc mare.
10 Adu lemne, aprinde focul, fierbe carnea; lasă să se îngroașe tot și oasele să se ardă.
11 Pune căldarea goală pe cărbuni, ca să se încălzească și ca arama ei să se înfierbânte și să se topească murdăria din ea și toată rugina de pe ea să se ducă.
12 Munca va fi grea, dar rugina cea multă de pe ea nu se va duce; și în foc rugina va rămâne pe ea.
13 Murdăria ta e atât de grozavă, că oricât te voi curăți, tu tot necurată vei fi; de acum înainte nu te vei mai curări de murdăria ta, până ce nu-Mi voi potoli urgia Mea asupra ta.
14 Eu sunt Domnul, și Eu spun că vor veni acestea și le voi împlini, nu le voi schimba, nici nu voi cruța ceva; după purtările și după faptele tale te voi judeca", zice Domnul Dumnezeu. [1]
15 Fost-a cuvântul Domnului către mine și mi-a zis:
16 "Fiul omului, iată Eu printr-o lovitură îți voi lua mângâierea ochilor tăi; dar tu nu te tângui și nu plânge, și nici lacrimile să nu-ți curgă;
17 Suspină în ascuns și plângere pentru morți să nu faci; pune-ți turbanul pe cap și încălțăminte în picioare; barba să nu ți-o acoperi și pâine de la străini să nu mănânci".
18 După ce dimineața am grăit eu poporului cuvântul Domnului, seara mi-a murit femeia și a doua zi am făcut precum mi se poruncise.
19 Poporul însă mi-a zis: "Pentru ce nu ne spui ce însemnătate au pentru noi cele ce le faci tu?"
20 Și le-am răspuns: "A fost cuvântul Domnului către mine și mi-a zis:
21 Spune casei lui Israel: Așa grăiește Domnul Dumnezeu: Iată locașul Meu cel sfânt, mândria puterilor voastre, bucuria ochilor voștri și dragostea sufletelor voastre, îl voi da spre pângărire, iax fiii și fiicele voastre, pe care i-ați părăsit, vor cădea de sabie;
22 Și veți face și voi ceea ce fac eu: bărbile nu le veți acoperi și pâine de la străini nu veți mânca;
23 Turbanele voastre le veți avea pe cap și încălțămintele voastre în picioare; nu vă veți tângui, nici nu vă veți plânge, ci vă veți stinge pentru păcatele voastre și veți suspina unul către altul.
24 Iezechiel va fi semn pentru voi: ceea ce el a făcut, veți face și voi întocmai; și când se vor împlini acestea, veți ști că Eu sunt Domnul Dumnezeu.
25 Și tu, fiul omului, în ziua când le voi fi luat puterea lor, mândria lor falnică, bucuria ochilor lor, desfătările sufletului lor, fiii și fiicele lor,
26 În ziua aceea va veni la tine cel scăpat de acolo, care îți va aduce știrea;
27 În ziua aceea se va deschide gura ta către cel scăpat și vei grăi și nu vei mai fi mut și vei fi semn pentru ei, și ei vor afla că Eu sunt Domnul".