1 Iar după ce a îmbătrânit Isaac și au slăbit vederile ochilor săi, a chemat pe Isav, pe fiul său cel mai mare, și i-a zis: "Fiul meu!" Zis-a acela: "Iată-mă!"
2 Și Isaac a zis: "Iată, eu am îmbătrânit și nu știu ziua morții mele.
3 Ia-ți dară uneltele tale, tolba și arcul, și ieși la câmp și adu-mi ceva vânat;
4 Să-mi faci mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu până nu mor!"
5 Rebeca însă a auzit ce a zis Isaac către fiul său Isav. S-a dus deci Isav la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său;
6 Iar Rebeca a zis către Iacov, fiul cel mai mic: "Iată, eu am auzit pe tatăl tău grăind cu Isav, fratele tău, și zicând:
7 "Adu vânat și fă-mi o mâncare să mănânc și să te binecuvântez înaintea Domnului, până a nu muri".
8 Acum dar, fiul meu, ascultă ce am să-ți poruncesc:
9 Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi tineri și buni și voi face din ei mâncare, cum îi place tatălui tău;
10 Iar tu o vei duce tatălui tău să mănânce, ca să te binecuvânteze tatăl tău înainte de a muri".
11 Iacov însă a zis către Rebeca, mama sa: "Isav, fratele meu, e om păros, iar eu n-am păr.
12 Nu cumva tatăl meu să mă pipăie și voi fi în ochii lui ca un înșelător și în loc de binecuvântare, voi atrage asupră-mi blestem".
13 Zis-a mama sa: "Fiul meu, asupra mea să fie blestemul acela; ascultă numai povața mea și du-te și adu-mi iezii!"
14 Atunci, ducându-se Iacov, a luat și a adus mamei sale iezii, iar mama sa a gătit mâncare, cum îi plăcea tatălui lui.
15 Apoi a luat Rebeca haina cea mai frumoasă a lui Isav, fiul ei cel mai mare, care era la ea în casă, și a îmbrăcat pe Iacov, fiul ei cel mai mic;
16 Iar cu pieile iezilor a înfășurat brațele și părțile goale ale gâtului lui.
17 Și a dat mâncarea și pâinea ce gătise în mâinile lui Iacov, fiul său,
18 Și acesta a intrat la tatăl său și a zis: "Tată!" Iar acela a răspuns: "Iată-mă! Cine ești tu, copilul meu?"
19 Zis-a Iacov către tatăl său: "Eu sunt Isav, întâiul tău născut. Am făcut precum mi-ai poruncit; scoală și șezi de mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!"
20 Zis-a Isaac către fiul său: "Cum l-ai găsit așa curând, fiul meu?" Și acesta a zis: "Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte".
21 Zis-a Isaac iarăși către Iacov: "Apropie-te să te pipăi, fiul meu, de ești tu fiul meu Isav sau nu".
22 Și s-a apropiat Iacov de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a pipăit și a zis: "Glasul este glasul lui Iacov, iar mâinile sunt mâinile lui Isav".
23 Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Isav; și l-a binecuvântat.
24 Și a mai zis: "Tu oare ești fiul meu Isav?" Și Iacov a răspuns: "Eu".
25 Zis-a Isaac: "Adu-mi și voi mânca din vânatul fiului meu, ca să te binecuvânteze sufletul meu!" Și i-a adus și a mâncat; apoi i-a adus și vin și a băut.
26 După aceea Isaac, tatăl său, i-a zis: "Apropie-te, fiule, și mă sărută!" â
27 Atunci s-a apropiat Iacov și l-a sărutat. Și a simțit Isaac mirosul hainei lui și l-a binecuvântat și a zis: "Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unui câmp bogat, pe care l-a binecuvântat Domnul.
28 Să-ți dea ție Dumnezeu din roua cerului și din belșugul pământului, pâine multă și vin.
29 Să-ți slujească popoarele și căpeteniile să se închine înaintea ta; să fii stăpân peste frații tăi și feciorii mamei tale să ți se închine ție; cel ce te va blestema să fie blestemat și binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!"
30 Îndată ce a isprăvit Isaac de binecuvântat pe Iacov, fiul său, și cum a ieșit Iacov de la fața tatălui său Isaac, a venit și Isav cu vânatul lui.
31 A făcut și el bucate și le-a adus tatălui său și a zis către tatăl său: "Scoală, tată, și mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!"
32 Iar Isaac, tatăl său, i-a zis: "Cine ești tu?" Iar el a zis: "Eu sunt Isav, fiul tău cel întâi-născut!"
33 Atunci s-a cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte și a zis: "Dar cine-i acela, care a căutat și mi-a adus vânat și am mâncat de la el înainte de a veni tu și l-am binecuvântat și binecuvântat va fi?"
34 Iar Isav, auzind cuvintele tatălui său Isaac, a strigat cu glas mare și foarte dureros și a zis către tatăl său: "Binecuvântează-mă și pe mine, tată!"
35 Zis-a Isaac către el: "A venit fratele tău cu înșelăciune și a luat binecuvântarea ta".
36 Iar Isav a zis: "Din pricină oare că-l cheamă Iacov, de aceea m-a înșelat de două ori? Deunăzi mi-a răpit dreptul de întâi-născut, iar acum mi-a răpit binecuvântarea mea". Apoi a zis Isav către tatăl său: "Nu mi-ai păstrat și mie binecuvântare, tată?"
37 Răspuns-a Isaac și a zis lui Isav: "Iată, stăpân l-am făcut peste tine și pe toți frații lui i-am făcut lui robi; cu pâine și cu vin l-am dăruit. Dar cu tine ce să fac, fiul meu?"
38 Și a zis Isav către tatăl său: "Tată, oare numai o binecuvântare ai tu? Binecuvântează-mă și pe mine, tată:" Și cum Isaac tăcea, Isav și-a ridicat glasul și a început a plânge.
39 Atunci, răspunzând Isaac, tatăl lui, a zis către el: "Iată, locuința ta va fi un pământ mănos și cerul îți va trimite roua sa;
40 Cu sabia ta vei trăi și vei fi supus fratelui tău; va veni însă vremea când te vei ridica și vei sfărâma jugul lui de pe grumazul tău".
41 De aceea ura Isav pe Iacov pentru binecuvântarea cu care-l binecuvântase tatăl său. Și a zis Isav în cugetul său: "Se apropie zilele de jelire pentru tatăl meu; atunci am să ucid pe Iacov, fratele meu!"
42 Dar i s-a spus Rebecăi cuvintele lui Isav, fiul cel mai mare, și ea a trimis de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai mic, și i-a zis: "Iată Isav, fratele tău, vrea să se răzbune pe tine, omorându-te.
43 Acum dar, fiul meu, ascultă povața mea și, sculându-te, fugi la Haran, în Mesopotamia, la fratele meu Laban,
44 Și stai la el câtva timp, până se va potoli mânia fratelui tău
45 Și până va mai uita el ce i-ai făcut. Atunci voi trimite și te voi lua de acolo. Pentru ce să rămân eu într-o singură zi fără de voi amândoi?"
46 Apoi Rebeca a zis către Isaac: "Sunt scârbită de viața mea, din pricina fetelor Heteilor. Dacă-și ia și Iacov femeie ca acestea, din fetele pământului acestuia, atunci la ce-mi mai e bună viața?"