1 Atunci a chemat Isaac pe Iacov și l-a binecuvântat și i-a poruncit, zicând: "Să nu-ți iei femeie din fetele Canaaneilor;
2 Ci scoală și mergi în Mesopotamia în casa lui Batuel, tatăl mamei tale, și-ți ia femeie de acolo, din fetele lui Laban, fratele mamei tale,
3 Și Dumnezeul cel Atotputernic să te binecuvânteze, să te crească și să te înmulțească și să lăsară din tine popoare multe; [1]
4 Să-ți dea binecuvântarea lui Avraam, tatăl meu, ție și urmașilor tăi ca să stăpânești pământul ce-l locuiești acum și pe care l-a dat Dumnezeu lui Avraam,
5 Și așa Isaac i-a dat drumul lui Iacov, iar acesta s-a dus în Mesopotamia, la Laban, fiul lui Batuel Arameul și fratele Rebecăi, mama lui Iacov și a lui Isav.
6 Văzând însă Isav că Isaac a binecuvântat pe Iacov și l-a trimis în Mesopotamia, să-și ia femeie de acolo, pentru care l-a binecuvântat și i-a poruncit, zicând: "Să nu-ți iei femeie din fetele Canaaneilor",
7 Și că Iacov a ascultat pe tatăl său și pe mama sa și s-a dus în Mesopotamia,
8 Și înțelegând Isav că lui Isaac, tatăl său, nu-i plac fetele Canaaneilor,
9 S-a dus la Ismael și, pe lângă cele două femei ale sale, și-a mai luat și pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, și sora lui Nebaiot.
10 Iar Iacov ieșind din Beer-Șeba, s-a dus în Haran.
11 Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfințise soarele. Și luând una din pietrele locului aceluia și punându-și-o căpătâi, s-a culcat în locul acela.
12 Și a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. [2] [3]
13 Apoi S-a arătat Domnul în capul scării și i-a zis: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, și Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ți-l voi da ție și urmașilor tăi.
14 Urmașii tăi vor fi mulți ca pulberea pământului și tu te vei întinde la apus și la răsărit, la miazănoapte și la miazăzi, și se vor binecuvânta întru tine și întru urmașii tăi toate neamurile pământului. [4]
15 Iată, Eu sunt cu tine și te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta și nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ți-am spus".
16 Iar când s-a deșteptat din somnul său, Iacov a zis: "Domnul este cu adevărat în locul acesta și eu n-am știut!"
17 Și, spăimântându-se Iacov, a zis: "Cât de înfricoșător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!"
18 Apoi s-a sculat Iacov dis-de-dimineață, a luat piatra ce și-o pusese căpătâi, a pus-o stâlp și a turnat pe vârful ei untdelemn. [5]
19 Iacov a pus locului aceluia numele Betel (casa lui Dumnezeu), căci mai înainte cetatea aceea se numea Luz.
20 Și a făcut Iacov făgăduință, zicând: "De va fi Domnul Dumnezeu cu mine și mă va povățui în calea aceasta, în care merg eu astăzi, de-mi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac;
21 Și de mă voi întoarce sănătos la casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu.
22 Iar piatra aceasta, pe care am pus-o stâlp, va fi pentru mine casa lui Dumnezeu și din toate câte-mi vei da Tu mie, a zecea parte o voi da Ție". [6]