1 Și mi-a zis iarăși Domnul: "Chiar Moise și Samuel de ar sta înaintea Mea, sufletul Meu tot nu s-ar îndupleca spre poporul acesta. Izgonește-i de la fața Mea, ca să se ducă.
2 Iar de-ți vor zice: "Unde să ne ducem?" să le spui: Așa zice Domnul: "Cel rânduit pentru moarte să se ducă la moarte, cel pentru sabie, la sabie, cel pentru foamete, la foamete, și cel pentru robie, în robie!
3 Voi trimite asupra lor patru feluri de pedepse, zice Domnul: sabia, ca să-i taie, câinii, ca să-i sfâșie, păsările cerului și fiarele câmpului, ca să-i piardă.
4 Și-i voi da spre muncă la toate regatele pământului, pentru Manase, fiul lui Iezechia, regele lui Iuda, și pentru cele ce a făcut el în Ierusalim.
5 Oare cui îi va părea rău de tine, Ierusalime, și cine-ți va arăta milă sau cine va veni la tine și te va întreba de sănătate? [1]
6 Pentru că tu M-ai lăsat, zice Domnul, și te-ai întors înapoi, de aceea-Mi voi întinde mâna Mea asupra ta și te voi pierde, că M-am săturat miluindu-te.
7 Cu vânturătoarea îi voi vântura la porțile țării, îi voi lipsi de copii și voi pierde pe poporul Meu, dar tot nu se vor întoarce din căile lor.
8 Văduvele lor sunt mai multe decât nisipul mării. Voi aduce un pustiitor în plină amiază asupra lor, asupra mamelor celor tinere, și va cădea asupra lor, fără de veste, frică și groază.
9 Cea care născuse șapte copii zace în neputință, își dă duhul și-i apune soarele încă ziuă fiind; este rușinată și ocărâtă. Pe cei rămași îi voi da sabiei înaintea ochilor vrăjmașilor lor", zice Domnul. [2]
10 Vai de mine, mamă, că m-ai născut să fiu om de ceartă și de pricină pentru toată țara! Nimănui n-am dat cu dobândă și nici mie nu mi-a dat nimeni cu dobândă, și tot mă blestemă toți.
11 Zis-a Domnul: "Da, te voi întări pentru binele tău; singur voi conduce pe vrăjmașul tău să te roage la vreme de nenorocire și de restriște.
12 Poate cineva să rupă fierul, fierul de la miazănoapte și arama?
13 Averea ta și comorile tale le voi da pradă fără plată, pentru toate păcatele tale, în toate hotarele tale;
14 Și le voi trimite cu vrăjmașii tăi într-o țară pe care tu n-o cunoști, că s-a aprins focul mâniei Mele și va arde peste voi".
15 O, Doamne, Tu știi toate! Adu-ți aminte de mine, cercetează-mă și mă răzbună împotriva prigonitorilor mei! Nu mă pierde după îndelungata Ta răbdare, știind că pentru Tine sufăr ocara.
16 Aflat-am cuvintele Tale și le-am sorbit și cuvântul Tău a fost bucurie și veselie pentru inima mea, că s-a chemat asupra mea numele Tău, Doamne Dumnezeul puterilor.
17 În adunarea celor ce râd n-am șezut, nici m-am veselit, ci am stat singur sub mâna Ta ce apasă asupra mea, că Tu mă umpluseși de mânie.
18 De ce este așa de grea boala mea și de ce rana mea este așa de greu de vindecat, încât nu suferă doctorie? Oare vei fi Tu pentru mine ca un izvor amăgitor și ca o apă înșelătoare?
19 Și la acestea Domnul mi-a răspuns așa: "De te vei întoarce, Eu te voi aduce la starea cea dintâi și vei sta înaintea feței Mele; dacă tu vei deosebi lucrul de preț de cel fără de preț, vei fi ca gura Mea; și nu te vei întoarce la ei, ci ei se vor întoarce la tine;
20 Și te voi face pentru poporul acesta zid tare de aramă. Vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, pentru că Eu sunt cu tine, ca să te scap și să te izbăvesc, zice Domnul.
21 Și te voi scăpa din mâna celor răi; te voi izbăvi din mina asupritorilor".