1 După ce Nabucodonosor, regele Babilonului, a luat din Ierusalim robi pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda și pe căpeteniile lui Iuda cu lemnarii și cu fierarii și i-a dus la Babilon, mi-a arătat Domnul vedenia aceasta: Iată erau două coșuri cu smochine, așezate înaintea templului Domnului:
2 Un coș era cu smochine foarte bune, cum sunt smochinele văratice, iar celălalt coș era cu smochine foarte rele, care, de rele ce erau, nici nu se puteau mânca.
3 Atunci mi-a zis Domnul: "Ce vezi tu, Ieremia?" Și eu am zis: "Smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele, încât nu se pot mânca de rele ce sunt".
4 Și a fost iarăși cuvântul Domnului către mine și mi-a zis:
5 "Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca pe aceste smochine bune, așa voi privi cu bunăvoință pe cei ai lui Iuda, duși în robie, pe care i-am trimis din locul acesta în țara Caldeilor.
6 Și-Mi întorc ochii Mei asupra lor, spre binele lor, și-i voi întoarce în țara aceasta și nu-i voi nimici, ei-i voi zidi; nu-i vai smulge, ci-i voi sădi;
7 Le voi da inimă ca să Mă cunoască pe Mine că Eu sunt Domnul și ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, că se vor întoarce la Mine cu toată inima lor". [1]
8 Despre smochinele rele care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul: Așa voi face să ajungă Sedechia, regele lui Iuda, căpeteniile lui și restul Ierusalimului, cei care au rămas în țara aceasta și cei care trăiesc în țara Egiptului;
9 Îl voi face pricină de groază, o nenorocire pentru toate regatele pământului, ca să fie de ocară și de pildă, de batjocură și blestem prin toate locurile pe unde-i voi izgoni.
10 Și voi trimite asupra lor sabie, foamete și ciumă, până vor pieri din țara pe care le-o dădusem lor și părinților lor".