1 De vrei să te întorci, Israele, zice Domnul, întoarce-te la Mine și, de vei depărta urâciunile de la fața Mea, nu vei mai rătăci.
2 Dacă tu vei jura: "Viu este Domnul!", în adevăr, în judecată și în dreptate, neamurile se vor binecuvânta și se vor lăuda în El. [1]
3 Căci așa zice Domnul către bărbăția lui Iuda și ai Ierusalimului: "Arați-vă ogoare noi și nu mai semănați prin spini!
4 Bărbați ai lui Iuda și locuitori ai Ierusalimului, tăiați-vă împrejur pentru Domnul și lepădați învârtoșarea inimii voastre, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca focul și să ardă nestinsă din pricina răutății faptelor voastre.
5 Spuneți acestea în Iuda și le vestiți în Ierusalim! Grăiți și trâmbițați cu trâmbița prin țară! Strigați tare și ziceți:
6 "Adunați-vă și să intrăm în cetatea cea întărită!" Înălțați steagul spre Sion, fugiți și nu vă opriți, că iată aduc de la miazănoapte necaz și nevoie mare!
7 Iată, iese leul din desișul său și pierzătorul popoarelor se apropie; plecat-a din locul său, ca să pustiiască pământul tău; cetățile tale vor fi stricate și fără locuitori.
8 De aceea încingeți-vă cu sac, plângeți și vă tânguiți, că iuțimea mâniei Domnului nu se va abate de la voi.
9 În ziua aceea, zice Domnul, va Încremeni inima regelui și inima căpeteniilor; preoții se vor îngrozi și proorocii se vor mira".
10 Atunci eu am zis: "O, Doamne Dumnezeule, amăgit-ai Tu oare pe poporul acesta și Ierusalimul, când ai zis: Veți avea pace, și iată sabia a ajuns până la suflet?"
11 În vremea aceea se va zice poporului acestuia și Ierusalimului: "Iată vine vânt arzător din munții cei pustii asupra fiicei poporului Meu și vine nu pentru a vântura, nici pentru a curăți grâul;
12 Dar va veni dintr-acolo de la Mine vânt mai puternic decât acesta și voi rosti judecata Mea asupra lor.
13 Iată, se va ridica, cum se ridică norii; căruțele lui vor fi ca furtuna și caii lui mai iuți decât vulturii". Vai de noi, căci vom fi prăpădiți!
14 Ierusalime, spală răul din inima ta, ca să te izbăvești! Până când se vor sălășlui în tine cugete necredincioase?
15 Că iată se aude glas de la Dan și vestea pieirii din munții lui Efraim:
16 "Spuneți popoarelor și vestiți Ierusalimului că din țară depărtată vin împresurători și scot strigăte împotriva cetăților lui Iuda".
17 Ca paznicii câmpului, așa l-au înconjurat pe Israel de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.
18 Căile tale și faptele tale, Israele, ți-au pricinuit acestea; din pricina necredincioșii tale fi-a venit acest amar, care a străbătut până la inima ta".
19 Inima mea! Inima mea! Mă doare inima până în adânc! Tulburatu-s-a inima mea în mine și nu pot tăcea, că tu, suflete al meu, auzi glasul trâmbiței, auzi strigătul de război.
20 Nenorocire peste nenorocire: tot pământul se pustiește și fără de veste mi s-au stricat corturile și într-o clipeală sălașurile mele.
21 Oare mult îmi este dat să văd steagul și să aud sunetul trâmbiței?
22 Și toate acestea sunt numai pentru că poporul Meu e fără minte și nu Mă cunoaște, sunt copii nepricepuți și n-au înțelegere; sunt pricepuți numai la rele, iar binele nu știu să-l facă.
23 Mă uit peste țară și iată este ruinată și pustie;
24 Caut la ceruri și iată nu este lumină pe ele; privesc la munți și iată că ei tremură și dealurile toate se clatină.
25 Mă uit și iată nu este nici un om și toate păsările cerului au fugit.
26 Mă uit și iată Carmelul este o pustietate și toate cetățile lui sunt arse cu foc de la fața Domnului și au pierit de la fața mâniei Lui.
27 Că așa a zis Domnul: "Toată țara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot.
28 Va plânge de aceasta pământul și cerurile sus se vor întuneca, pentru că Eu am zis, Eu am hotărât și nu Mă voi căi, nici Mă voi întoarce de la aceasta. [2]
29 De strigătele călăreților și ale arcașilor țara întreagă este pusă pe fugă; toți vor fugi în pădurile cele dese și se vor sui pe stânci; toate cetățile vor fi părăsite și nici un locuitor nu va mai fi în acestea.
30 Și tu, pustiito, ce vei face? Chiar când te-ai îmbrăca în purpură, chiar dacă te-ai găti cu podoabe de aur și ți-ai sulemeni ochii cu dresuri, în zadar te-ai face frumoasă, că iubiții tăi te disprețuiesc și vor numai viața.
31 Când aud glas ca de femeie ce naște, aud geamăt ca al uneia ce naște pentru întâia oară: este glasul fiicei Sionului; ea geme și întinde mâna, zicând: "O, vai de mine, mi se istovește sufletul înaintea ucigașilor!"