1 Așa zice Domnul: "Iată, voi ridica împotriva Babilonului și a locuitorilor țării Caldeii un duh nimicitor.
2 Și voi trimite la Babilon vânturători, care-l vor vântura și vor pustii țara lui, căci în ziua nenorocirii vor năvăli asupra lui din toate părțile.
3 Arcașul să-și încordeze arcul împotriva arcașului și împotriva celui ce se laudă cu platoșele sale, și să nu cruțe pe tinerii lui! Nimiciți toată oștirea lui!
4 Să cadă răniți de moarte în țara Caldeilor și străpunși pe străzile Babilonului.
5 Căci Iuda și Israel n-au rămas văduvi de Dumnezeul lor, de Domnul Savaot, și țara Caldeilor e plină de păcate înaintea Sfântului lui Israel. [1]
6 Fugiți din Babilon, și fiecare să-și scape viața, ca să nu pieriți pentru fărădelegile lui, căci acesta este timpul răzbunării pentru Domnul, căci El îi va da răsplată.
7 Babilonul a fost în mâna Domnului cupă de aur, care a îmbătat tot pământul; băut-au popoarele din vinul ei și au înnebunit.
8 Căzut-a fără de veste Babilonul, și s-a zdrobit. Plângeți-l și aduceți balsam pentru rănile lui, că poate se va vindeca!
9 Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Lăsați-l și haideți să mergem fiecare în țara noastră, pentru că osânda lui s-a ridicat până la nori și a ajuns până la cer!
10 Domnul a scos la lumină dreptatea noastră! Veniți să vestim în Sion fapta Domnului Dumnezeului nostru!
11 Ascuțiți săgețile și vă umpleți tolbele! Că Domnul a trezit duhul regilor Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul. Aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru templul Său.
12 Ridicați steagul împotriva zidurilor Babilonului, întăriți paza, puneți străjeri, întindeți curse, căci Domnul a făcut un plan și a împlinit ceea ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.
13 O, tu, cel ce locuiești lângă apele cele mari și ești plin de comori, venit-a sfârșitul tău și măsura lăcomiei tale ți s-a umplut!
14 Domnul Savaot S-a jurat pe Sine Însuși și a zis: "Adevărul grăiesc, că te voi umple de oameni, ca de lăcuste, și ei vor ridica strigăt de biruință".
15 El a făcut pământul cu puterea Sa, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Sa și cu mintea Sa a întins cerurile. [2] [3]
16 La glasul Lui freamătă apele în ceruri și El ridică nori de la marginile pământului; făurește fulgerele în mijlocul ploii și scoate vânturile din vistieriile Sale.
17 Tot omul rătăcește în știința sa și orice argintar se rușinează de idolul său, căci chipurile turnate de el nu sunt decât minciună; n-au nici o suflare în ele.
18 Aceasta este deșertăciune adevărată, faptă rătăcită și în vremea pedepsirii lor vor pieri.
19 Dar soarta lui Iacov nu e ca a lor, pentru că Dumnezeul lui este făcătorul a toate, și Israel este toiagul moștenirii Lui, și numele Lui este Domnul Savaot. [4]
20 "Ciocan Îmi ești tu și armă de război. Cu tine am lovit popoare și cu tine am stricat regate.
21 Cu tine am lovit cal și călăreț și cu tine am sfărâmat carul și pe conducătorul lui.
22 Cu tine am lovit bărbat și femeie, cu tine am bătut tânăr și bătrân și cu tine am lovit fecior și fecioară.
23 Cu tine am lovit păstor și turmă, cu tine am bătut pe plugar și boii lui și cu tine am lovit pe mai-marii ținuturilor și pe căpeteniile cetăților.
24 Și voi răsplăti Babilonului și tuturor locuitorilor Caldeii pentru toate relele ce au făcut ei Sionului sub ochii voștri", zice Domnul.
25 "Iată, Eu sunt împotriva ta, munte al nimicirii, care ai pustiit tot pământul; voi întinde împotriva ta mâna Mea, te voi arunca jos de pe stânci și te voi face munte dogorit de soare, zice Domnul!
26 Nimeni nu va lua din tine pietre de pus în capul unghiului, nici pietre de temelie, ci veșnic vei fi pustiu", zice Domnul.
27 "Ridicați steag pe pământ, trâmbițați cu trâmbița printre neamuri, pregătiți neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui regatele: Ararat, Mini și Așchenaz, puneți căpetenie împotriva lui și aduceți cai ca lăcusta cea grozavă.
28 Înarmați împotriva lui neamurile și pe regii Mediei, căpeteniile provinciilor ei și pe toate căpeteniile cetăților ei și toată țara de sub stăpânirea lor.
29 Pământul se cutremură și se zbuciumă, căci se împlinește împotriva Babilonului planul Domnului de a face pământul Babilonului pustietate fără locuitori.
30 Cei puternici ai Babilonului au încetat lupta, șed în întăriturile lor; secătuitu-s-a puterea lor și au ajuns ca femeile; locuințele lor sunt arse și zăvoarele sfărâmate.
31 Sol după sol, vestitor după vestitor aleargă să dea de știre regelui Babilonului că cetatea sa e cuprinsă din toate părțile,
32 Că vadurile sunt luate, bălțile cu stuf arse și ostașii loviți de spaimă".
33 Că așa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Fiica Babilonului e asemenea unei arii în timpul treieratului: încă puțin și vine vremea secerișului".
34 "Mâncatu-m-a și m-a ros Nabucodonosor, regele Babilonului; făcutu-m-a vas gol; înghițitu-m-a ca un dragon; umplutu-și-a pântecele cu bunătățile mele și m-a aruncat.
35 Ocara mea și carnea mea cea sfâșiată să fie asupra Babilonului", să zică ceea ce locuiește în Sion - "și sângele meu să fie asupra locuitorilor Caldeii", să zică Ierusalimul.
36 De aceea, așa zice Domnul: "Iată Eu iau apărarea pricinii tale și te voi răzbuna și voi seca marea lui Și canalele lui le voi usca.
37 Babilonul va fi o movilă de dărâmături, adăpost pentru șacali, groază și batjocură fără locuitori.
38 Ei toți vor mugi ca niște lei și vor mârâi ca niște pui de leu.
39 În vremea aprinderii lor le voi face ospăț și-i voi adăpa, ca să se veselească și să doarmă somnul de veci și să nu se mai trezească, zice Domnul. [5]
40 Îi voi coborî ca pe niște miei la junghiere, ca pe niște berbeci și țapi.
41 Cum a fost luat Șisac! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pământul! Cum a ajuns Babilonul spaimă printre neamuri!
42 S-a ridicat marea împotriva Babilonului și acesta e acoperit de mulțimea valurilor.
43 Cetățile lui au ajuns pustii, pământul lui sec, ținut unde nu locuiește nici un om și pe unde nu trece fiu de om.
44 Voi pedepsi pe Bel în Babilon și voi smulge din gura lui cele înghițite de el; popoarele nu se vor mai îngrămădi spre el de acum înainte. Dar zidurile Babilonului au și căzut. [6]
45 Ieși din mijlocul lor, poporul Meu, și fiecare să-și scape viața de flacăra mâniei Domnului.
46 Să nu slăbească inima voastră și să nu vă temeți de zvonul care se va auzi în țară; căci anul acesta va veni un zvon, iar în anul următor altul și pe pământ va fi silnicie; tiran peste tiran se va scula.
47 De aceea iată vin zile când voi pedepsi pe idolii Babilonului și toată țara lui va fi rușinată, toți cei loviți ai lui vor cădea în mijlocul lui.
48 Atunci cerul și pământul și tot ce cuprind ele vor striga de bucurie împotriva Babilonului, căci vin asupra lui pustiitorii de la miazănoapte, zice Domnul.
49 Cum Babilonul a dobândit și a zdrobit pe Israeliți, așa vor fi doborâți și zdrobiți în Babilon locuitorii pământului lui.
50 Cei scăpați de sabie, plecați, nu vă opriți, aduceți-vă aminte din depărtare de Domnul și să-și găsească Ierusalimul loc în inima voastră.
51 Ne rușinam când auzeam ocara, și necinstea acoperea obrazul nostru, când străinii au venit în locul cel sfânt al templului Domnului;
52 Dar în schimb iată vin zile, zice Domnul, când voi pedepsi idolii lui și tot pământul lui va fi plin de gemetele celor ce sunt uciși.
53 De s-ar ridica Babilonul până la cer și de și-ar întări întru înălțime cetatea sa, tot vor veni din porunca Mea pustiitorii, zice Domnul.
54 Ascultați țipătul care se ridică din Babilon și uriașa trosnitură din Caldeea!
55 Că Domnul va pustii Babilonul și va pune capăt glasului celui mândru al lui. Suna-vor valurile lor, ca apele cele mari, răsuna-va glasul lor.
56 Căci pustiitorul va veni asupra lui, asupra Babilonului, și apărătorii lui vor fi luați și arcurile lor vor fi sfărâmate, că Domnul Dumnezeul răsplătirilor va da fiecăruia plata cuvenită.
57 Voi îmbăta pe mai-marii lui și pe înțelepții iui, pe căpeteniile ținuturilor lui și pe căpeteniile cetăților lui și pe ostașii lui și vor dormi somnul de veci și nu se vor mai trezi, zice Domnul, al Cărui nume e Domnul Savaot".
58 Așa zice Domnul Savaot: "Zidurile cele groase ale Babilonului le voi dărâma până la temelie și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Așadar în deșert s-au trudit popoarele și neamurile au muncit pentru foc".
59 Cuvântul pe care proorocul Ieremia l-a încredințat lui Seraia, fiului Neria, fiul lui Maaseia, când acesta a plecat la Babilon cu Sedechia, regele lui Iuda, în anul al patrulea al domniei lui; Seraia era mare cămăraș.
60 Atunci a scris Ieremia într-o carte toate nenorocirile care trebuia să vină asupra Babilonului.
61 Și a zis Ieremia către Seraia: "Când vei ajunge la Babilon, caută să citești toate cuvintele acestea și să zici:
62 "Doamne, Tu ai grăit de locul acesta că-l vei pierde așa încât să nu rămână într-însul nici om, nici animal, ci să fie pustietate veșnică".
63 Și după ce vei isprăvi de citit cartea aceasta, leagă o piatră de ea și arunc-o în mijlocul Eufratului și zi:
64 "Așa se va cufunda Babilonul și nu se va mai ridica din acea nenorocire pe care o voi aduce asupra lui și se va istovi". Până aici este vorbirea lui Ieremia.