1 Atunci Țofar, din Naamah, a luat cuvântul și a vorbit: [1]
2 "Cel ce înșiră atâtea vorbe să nu primească nici un răspuns și tocmai vorbărețul să aibă dreptate?
3 Toate câte le-ai spus îi vor face pe oameni să tacă și vei râde de ei, fără ca nimeni să te înfrunte?
4 Fiindcă tu zici: Credința mea este curată și în ochii Tăi n-am nici o vină.
5 Dar cine va face pe Dumnezeu să vorbească, să Își deschidă buzele spre tine,
6 Și să-ți destăinuiască tainele înțelepciunii? (căci ele sunt cu anevoie de înțeles); atunci de-abia vei ști că Dumnezeu îți cere socoteală de greșeala ta.
7 Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu până la desăvârșirea Celui Atotputernic? [2]
8 Ea este mai înaltă decât cerurile. Și ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăția morții. Cum vei pătrunde-o tu?
9 Măsura ei este mai lungă decât pământul și mai lată decât marea.
10 Dacă trece cu vederea, dacă ține ascuns, dacă dă pe față, cine poate să-L oprească?
11 El cunoaște pe cei ce trăiesc din înșelăciune, El vede nedreptatea și o ține în seamă;
12 Astfel deci un om fără minte câștigă înțelepciune, precum puiul de asin ajunge asin mare.
13 Cât despre tine, dacă inima ta e credincioasă și dacă întinzi mâinile către El,
14 Și depărtezi de mâna ta fărădelegea ei și nu rabzi să locuiască nedreptatea în corturile tale,
15 Atunci vei ridica fruntea ta fără pată pe ea, vei fi puternic și fără frică.
16 Fiindcă vei uita necazul tău de azi și-ți vei aduce aminte de el numai ca de niște ape, care au fost și au trecut.
17 Și viața ta va înflori mai mândră decât miezul zilei, iar întunericul se va face revărsat de zori.
18 Atunci tu vei fi la adăpost, căci vei fi plin de nădejde, te vei simți ocrotit și te vei culca fără grijă.
19 Te vei întinde fără ca să te strâmtoreze nimeni și mulți vor răsfăța obrazul tău.
20 Dar ochii nelegiuiților tânjesc și loc de scăpare nu au, iar nădejdea este când își vor da sufletul".