1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 "În ce chip ajuți tu pe cel ce este fără de putere și sprijini brațul care a slăbit?
3 Cum știi tu să sfătuiești pe cel lipsit de înțelepciune și ce belșug de știință ai dat pe față?
4 Către cine ai îndreptat tu cuvintele tale și al cui duh grăia prin gura ta?
5 Înaintea lui Dumnezeu, umbrele răposaților tremură sub pământ, iar apele și vietățile din ape se înspăimântă.
6 Împărăția morților este goală înaintea Lui și adâncul este fără acoperiș.
7 El întinde miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic. [1] [2]
8 El închide apele în norii Săi și norii nu se rup sub greutatea apelor.
9 El acoperă fața lunii pline, desfășurând asupra ei norii Săi.
10 El a tras un cerc pe suprafața apelor, până la hotarul dintre lumină și întuneric.
11 Stâlpii cerului se clatină și se înspăimântă la mustrarea Lui.
12 Cu puterea Lui El a despicat marea și cu înțelepciunea Lui a sfărâmat furia ei.
13 Suflarea Lui înseninează cerurile și mâna Lui străpunge șarpele fugar!
14 Și dacă acestea sunt marginile din afară ale înfăptuirilor Sale, cât de puțin lucru este ceea ce străbate până la noi! Dar tunetul puterii Sale, cine ar putea să-l înțeleagă?"