1 Atunci Iov a răspuns și a grăit:
2 "O, dacă durerea mea s-ar cântări și nenorocirea mea ar fi pusă la cântar!
3 Și fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite!
4 Pentru că săgețile Celui Atotputernic stau înfipte în mine și duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea. [1]
5 Zbiară măgarul sălbatic când e lângă pășunea verde? Mugește boul când stă lângă nutreț?
6 Poți să mănânci ce n-are sare fără sare? Are vreun gust albușul oului?
7 Sufletul meu n-a voit să se atingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea.
8 Cine îmi va dărui îndeplinirea rugăciunii mele și va face ca Dumnezeu să-mi dea ce aștept,
9 Și să primească să mă sfărâme și să-și întindă mâna și să mă nimicească!
10 Dar va fi încă o mângâiere pentru mine și voi tresălta, deși împovărat de dureri nemiloase, fiindcă n-am ascuns poruncile Celui Sfânt. [2]
11 Ce putere mai am ca să aștept și ce viitor mai am ca să prelungesc viața mea?
12 Tăria mea este tăria pietrelor? Trupul meu este oare de aramă?
13 Aș putea găsi vreun sprijin în mine și tot ajutorul n-a fugit, oare, departe de mine?
14 Celui ce este în suferință i se cuvine mila prietenului său, dar el uită teama de Cel Atotputernic.
15 Frații mei s-au arătat înșelători ca un puhoi, ca albia puhoaielor repezi.
16 Erau acoperite de ghiață, zăpada stătea grămadă peste ele;
17 Dar cum se topește zăpada, ele și seacă și, cum se încălzește, ele se usucă pe loc.
18 Caravanele se abat din drumul lor, ele înaintează în pustiu și se rătăcesc.
19 Caravanele din Tema așteaptă, convoaiele din Saba nădăjduiesc în ele.
20 Și sunt uimiți că au avut încredere; când sosesc lângă uscatele puhoaie sunt uimiți.
21 Așa ați fost și voi acum pentru mine: Vă scutură spaima și vă este frică!
22 Nu cumva v-am zis: Dați-mi de pomană și împărțiți din averile voastre pentru mine?
23 Sau scăpați-mă din mâna unui dușman sau răscumpărați-mă din mâna tiranilor?
24 Fiți învățătorii mei și eu voi tăcea; lămuriți-mă unde este păcatul meu!
25 Cât de îmbietoare sunt cuvintele întregimii sufletești! Dar ce judecă judecata care vine de la voi?
26 Cugetați voi să faceți judecata vorbelor? Ducă-se în vânt cuvintele unui deznădăjduit!
27 Voi năpăstuiți pe orfan, voi împovărați pe prietenul vostru.
28 Și acum întrebați și vă întoarceți către mine și în fața voastră nu voi spune minciună!
29 Cercetați din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetați din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
30 Este oare vreo strâmbătate pe limba mea și cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rău și ce este amar?