1 Atunci a zis Domnul către Iosua: "Nu te teme, nici nu te înspăimânta! Ia cu tine toți bărbații buni de luptă și, sculându-te, du-te la Ai. Iată Eu voi da în mâinile tale pe regele din Ai și pe poporul lui, cetatea și ținutul lui. [1]
2 Și să faci cu Ai și cu regele său tot ceea ce ai făcut cu Ierihonul și cu regele lui. Numai prada lui și dobitoacele lui împărțiți-le între voi. Pune oameni la pândă înapoia cetății".
3 Și s-a sculat Iosua cu tot poporul bun de război, ca să meargă asupra cetății Ai. Și a ales Iosua treizeci de mii de oameni viteji și i-a trimis noaptea.
4 Acestora le-a poruncit și le-a zis: "Luați seama să pândiți înapoia cetății, să nu vă depărtați tare de cetate și să fiți cu toții gata.
5 Iar eu și toți cei cu mine vom înainta spre cetate. Și când locuitorii din Ai ne vor ieși înainte, ca prima dată, noi vom fugi de dânșii.
6 Și când vor alerga după noi și-i vom depărta de cetate, vor zice: "Iată fug de noi, ca prima dată".
7 Și când vom fugi noi de ei și ei după noi, atunci voi să ieșiți din ascunzătoare și să cuprindeți cetatea, că Domnul Dumnezeu o va da în mâinile voastre.
8 Iar după ce veți prăda cetatea, să-i dați foc; după cuvântul Domnului să faceți. Iată eu vă poruncesc!"
9 Așa i-a trimis Iosua și ei s-au dus și au stat la pândă între Betel și Ai, spre apus de cetatea Ai. Iar Iosua a rămas în noaptea aceea în mijlocul poporului.
10 Și, sculându-se dis-de-dimineață, Iosua a cercetat poporul și s-a dus el și bătrânii lui Israel în fruntea poporului spre Ai.
11 Și tot poporul bun de luptă, care era cu el, a mers, a înaintat și s-a apropiat de cetate pe partea de răsărit, iar pânda era în partea de apus a cetății. Și a așezat tabăra spre miazănoapte de Ai; iar între el și Ai era o vale.
12 El luase ca la treizeci de mii de oameni și-i pusese la pândă între Betel și Ai, în partea de apus a cetății.
13 Iar poporul l-a așezat tot într-o tabără, care se întindea în partea de miazănoapte a cetății, așa încât coada taberei ajungea spre partea de apus a cetății. Și a venit Iosua în noaptea aceea în mijlocul văii.
14 Și când a văzut aceasta, regele din Ai s-a sculat îndată dis-de-dimineață, a ieșit înaintea lui Israel la luptă, el și tot poporul lui, la un loc hotărât, în șes, și nu știa el că e o pândă asupra lui în spatele cetății.
15 Iar Iosua, ca și cum ar fi fost învins, a fugit cu tot poporul pe calea dinspre pustiu.
16 Iar aceia au strigat tot poporul care era în cetate, ca să-i urmărească și, urmărind ei pe fiii lui Israel, s-au depărtat de cetate.
17 Și n-a rămas în Ai și în Betel nici unul care să nu fi ieșit după Israel. Și urmărind ei pe Israel, și-au lăsat cetatea lor deschisă.
18 Atunci Domnul a zis către Iosua: "Întinde mâna ta cu sulița asupra cetății Ai, căci o voi da în mâinile tale și cei de la pândă vor ieși numaidecât de la locul lor!" Și și-a întins Iosua mâna cu sulița spre cetate.
19 Și atunci cei ce ședeau la pândă sculându-se numaidecât de la locul lor, când și-a întins el mâna, au alergat în cetate, au luat-o și i-au dat repede foc.
20 Atunci, uitându-se locuitorii cetății Ai înapoi și văzând fum ridicându-se din cetatea lor spre cer, nu mai aveau încotro fugi, căci poporul care fugea spre pustiu se întorsese împotriva celor ce-i urmăreau;
21 Și Iosua și tot Israelul, văzând că cei ce șezuseră în ascunzătoare luaseră cetatea și că din cetate se urca fum spre cer, s-au întors înapoi și au început să ucidă pe locuitorii din Ai.
22 Iar cei din cetate au ieșit în întâmpinarea lor, așa că Aiții se aflau în mijlocul taberei Israeliților, dintre în care unii veneau dintr-o parte, iar alții din altă parte.
23 Și i-au ucis așa, încât n-a scăpat cu viață nici unul din ei. Iar pe regele din Ai l-au prins viu și l-au adus la de Iosua.
24 După ce fiii lui Israel au ucis pe toți bărbații din Ai, în câmpia dinspre pustiu și dealurile unde aceștia îi urmăriseră, și după ce aceștia au căzut toți până la unul sub ascuțișul sabiei, Israeliții s-au întors cu toții asupra cetății Ai și au lovit-o cu ascuțișul lui sabiei.
25 Iar toți locuitorii din Ai, bărbați și femei, care au căzut în ziua aceea au fost douăsprezece mii.
26 Și Iosua nu și-a lăsat în jos mâna sa, pe care o întinsese cu sulița, până nu a dat pierzării pe toți locuitorii din Ai.
27 Numai vitele și prada cetății le-au împărțit fiii lui Israel între dânșii, după cuvântul Domnului pe care-l spusese Domnul lui Iosua.
28 Și a ars Iosua cetatea Ai cu foc și a făcut-o dărâmătură veșnică și pustietate până în ziua de astăzi.
29 Iar pe regele din Ai l-a spânzurat de un copac unde a stat până seara; iar după asfințitul soarelui a poruncit Iosua de au coborât trupul lui din copac și l-au aruncat la porțile cetății și au ridicat deasupra lui o movilă de pietre, care este până în și ziua de astăzi.
30 Atunci Iosua a înălțat jertfelnic Domnului Dumnezeului lui Israel pe Muntele Ebal,
31 Cum poruncise Moise, sluga Domnului, fiilor lui Israel, și de care este scris în legea lui Moise; jertfelnicul era din pietre întregi, asupra cărora nimeni n-a ridicat unealtă de fier și el au adus pe el ardere de tot Domnului și au făcut jertfe de împăcare.
32 Și a scris Iosua acolo din nou pe pietre legea pe care Moise o scrisese înaintea fiilor lui Israel.
33 Și tot Israelul cu bătrânii lui, cu căpeteniile lui, cu judecătorii lui, toți băștinașii și veneticii lui au stat de o parte și de alta a chivotului în fața preoților și a leviților care duceau chivotul legământului Domnului, așa că jumătate din ei se aflau pe muntele Garizim, iar cealaltă jumătate pe muntele Ebal, cum poruncise de mai înainte Moise, sluga Domnului, ca să se binecuvânteze poporul lui Israel.
34 După aceasta a citit Iosua toate cuvintele legii: binecuvântările și blestemul, cum era scris în legea lui Moise.
35 Din toate câte poruncise Moise lui Iosua n-a fost nici un cuvânt pe care Iosua să nu-l fi citit în auzul obștii fiilor lui Israel, înaintea bărbaților, a femeilor, a copiilor și a străinilor care mergeau împreună cu Israel.