1 Atunci s-a suit un înger al Domnului din Ghilgal către Bochim, către Betel și către casa lui Israel și le-a zis: "Așa grăiește Domnul:
2 Eu v-am scos din Egipt și v-am băgat în țara pentru care M-am jurat părinților voștri să v-o dau și am zis: Nu voi rupe în veac legământul Meu cu voi; voi însă să nu intrați în legătură cu locuitorii țării acesteia; dumnezeilor lor să nu vă închinați, idolii lor să-i sfărâmați și jertfelnicele lor să le dărâmați. Dar voi n-ați ascultat glasul Meu. Pentru ce ați făcut aceasta?
3 De aceea vă zic: Nu Mă voi apuca să strămut pe locuitorii aceștia pe care Eu am voit să-i alung, nu-i voi izgoni de la voi și ei vă vor fi laț, iar dumnezeii lor vor fi pentru voi mreajă".
4 Când a spus îngerul Domnului cuvintele acestea tuturor fiilor lui Israel, atunci poporul a ridicat strigare mare și a plâns.
5 De aceea s-a și numit locul acela Bochim. Și au adus ei acolo jertfă Domnului.
6 După ce a dat Iosua drumul poporului și s-au dus fiii lui Israel fiecare la casa sa și fiecare la moșia sa, ca să ia țara de moștenire,
7 Atunci poporul a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua și în toate zilele bătrânilor, a căror viață s-a prelungit după Iosua și care văzuseră toate lucrurile cele mari ale Domnului, pe care le făcuse El cu Israel.
8 Iosua, fiul lui Navi, sluga Domnului, a murit fiind de o sută zece ani,
9 Și l-au îngropat în cuprinsul moștenirii sale, la Timnat-Heres, în muntele lui Efraim, spre miazănoapte de muntele Gaaș;
10 Și după ce tot rândul acela de oameni a trecut la părinții lor și când s-a ridicat în locul lor alt rând de oameni, care nu cunoșteau pe Domnul și lucrurile Sale pe care le făcuse cu Israel,
11 Atunci fiii lui Israel au început a face rele înaintea ochilor Domnului și s-au apucat să slujească baalilor;
12 Au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, Care îi scosese din pământul Egiptului și s-au întors la alți dumnezei, către dumnezeii popoarelor dimprejurul lor și au început să se închine acelora și au mâniat pe Domnul; [1]
13 Au părăsit pe Domnul și au început a se închina lui Baal și Astartelor. [2]
14 De aceea s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel și l-a dat în mâinile jefuitorilor care i-au jefuit; i-a dat în mâinile vrăjmașilor dimprejurul lor și n-au mai putut să se împotrivească vrăjmașilor lor.
15 Ori încotro apucau, mâna Domnului pretutindeni era împotriva lor, ca să facă rău, cum le grăise Domnul și cum li Se jurase. Și erau foarte strâmtorați.
16 Atunci le-a ridicat Domnul judecători care i-au izbăvit din mâinile jefuitorilor lor.
17 Dar nici pe judecători nu-i ascultau ei, ci se purtau desfrânat mergând pe urmele altor dumnezei și se închinau acelora și mâniau pe Domnul; ușor se abăteau de la calea pe care umblaseră părinții lor care se supuseseră poruncilor Domnului. Ei însă nu făceau așa.
18 Când le ridica lor Domnul judecători, atunci Însuși Domnul era cu judecătorul și-i izbăvia pe ei de vrăjmașii lor în toate zilele judecătorului. [3]
19 Dar cum murea judecătorul, ei iarăși făceau și mai rău decât părinții lor, abătându-se la alți dumnezei, slujind acelora și închinându-se lor, nu se lăsau de lucrurile lor și nu se abăteau de la calea lor cea rea.
20 Și se aprindea mânia Domnului asupra lui Israel și zicea: "Pentru că poporul acesta calcă poruncile Mele, pe care Eu le-am așezat cu părinții lor și nu ascultă glasul Meu,
21 De aceea nici Eu nu voi mai izgoni de la ei nici unul din acele popoare pe care le-a lăsat Iosua, fiul lui Navi, în țară, când a murit,
22 Ca să ispitească prin ele pe Israel și să vadă de va ține el calea Domnului și de va umbla pe ea, cum s-au ținut părinții lor, sau nu".
23 Și a lăsat Domnul pe popoarele acestea și nu le-a alungat îndată, nici nu le-a dat în mâinile lui Iosua.