1 Iată popoarele acelea pe care le-a lăsat Domnul ca să ispitească prin ele pe Israel și pe toți aceia care nu cunoșteau toate războaiele Canaanului;
2 Pe care le lăsase numai pentru ca generațiile viitoare de oameni ale fiilor lui Israel să știe și să învețe războiul pe care nu-l cunoscuseră mai înainte:
3 Cinci stăpânitori Filisteni, toți Canaaneii, Sidonienii și Heveii care locuiau în munții Libanului de la muntele Baal-Hermon până la intrarea Hamatului.
4 Acestea fuseseră lăsate ca să se încerce prin ele Israeliții și să se afle dacă se supun ei poruncilor Domnului, pe care le-a dat El părinților lor prin Moise.
5 Și au trăit fiii lui Israel între Canaanei, Hetei, Amorei, Ferezei, Hevei, Gherghesei și Iebusei, [1]
6 Și și-au luat femei din fetele acelora și pe fetele lor le-au dat după feciorii acelora și au slujit dumnezeilor lor.
7 Deci au făcut rele înaintea ochilor Domnului fiii lui Israel și au uitat pe Domnul Dumnezeul lor și au slujit baalilor și astartelor.
8 Atunci s-a aprins mânia Domnului asupra lui Israel și i-a dat în mâinile lui Cușan-Rișeataim, regele Mesopotamiei, și fiii lui Israel au robit lui Cușan-Rișeataim opt ani.
9 După aceea au strigat fiii lui Israel către Domnul și a ridicat Domnul un izbăvitor pentru fiii lui Israel, care i-a izbăvit și anume pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb.
10 Și a fost Duhul Domnului peste acesta și a fost el judecător lui Israel. Acesta a ieșit la război împotriva lui Cușan-Rișeataim și Domnul a dat în mâinile lui pe Cușan-Rișeataim, regele Mesopotamiei, și a apăsat mâna lui pe Cușan-Rișeataim.
11 După aceea s-a odihnit țara patruzeci de ani și apoi a murit Otniel, fiul lui Chenaz.
12 Apoi fiii lui Israel iarăși s-au apucat să facă rele înaintea ochilor Domnului și a întărit Domnul pe Eglon, regele Moabului, împotriva Israeliților, pentru că ei făceau rele înaintea ochilor Domnului.
13 Și a adunat acela la sine pe toți Moabiții și Amaleciții și a plecat să lovească pe Israel; și au luat cetatea Palmierilor.
14 Iar fiii lui Israel au slujit lui Eglon, regele Moabului, optsprezece ani.
15 Atunci au strigat fiii lui Israel către Domnul și Domnul le-a ridicat ca izbăvitor pe Aod, fiul lui Ghera, din neamul lui Veniamin, care era stângaci. Și au trimis fiii lui Israel prin el daruri lui Eglon, regele Moabului.
16 Aod și-a făcut sabie cu două ascuțișuri, lungă de un cot și a încins-o sub mantaua sa la șoldul drept
17 Și a mers cu daruri la Eglon, regele Moabului. Eglon însă era om foarte gras.
18 După ce a înfățișat Aod toate darurile, a dat drumul oamenilor care aduseseră darurile,
19 Iar el însuși, întorcându-se de la idolii de lângă Ghilgal, a zis regelui: "Cuvânt în taină am a-ți spune, o rege!" Iar el a zis: "Mai încet!" Atunci au ieșit de la dânsul toți cei ce stăteau pe lângă el.
20 Și a intrat Aod la dânsul; căci el ședea într-un foișor răcoros, pe care îl avea acolo la o parte. Și a zis Aod: "Eu, o rege, am către tine un cuvânt al lui Dumnezeu". Atunci Eglon s-a sculat de pe scaun înaintea lui.
21 Și când s-a sculat el, Aod și-a întins mâna sa stângă și a scos sabia de la coapsa sa dreaptă și a împlântat-o în pântecele lui,
22 Așa încât a intrat după ascuțișul sabiei și mânerul și grăsimea a acoperit rana pe unde intrase sabia, căci Aod n-a scos-o din pântecele lui.
23 Apoi Aod a ieșit în tindă, trăgând după sine ușa foișorului și încuind-o.
24 Iar după ce a ieșit el, au venit slugile lui Eglon și, văzând ușa foișorului încuiată, au zis: "Se vede că el își acoperă picioarele În camera de vară".
25 Și au așteptat ei destulă vreme; dar văzând că nu mai deschide nimeni ușa foișorului, au adus o cheie și au deschis și iată stăpânul lor zăcea mort la pământ.
26 Până să se dumirească aceia, Aod a plecat și nimeni nu se mai gândea la el; a trecut pe lângă idoli și a scăpat în Seira.
27 Iar după ce a venit în țara lui Israel, Aod a trâmbițat din trâmbiță pe muntele Efraim și s-au coborât la dânsul fiii lui Israel din muntele Efraim și el mergea înaintea lor.
28 Și ța zis el către dânșii: "Veniți după mine, că a dat Domnul pe vrăjmașii noștri Moabiți în mâinile voastre". Și s-au dus după dânsul și au apucat vadul Iordanului spre Moab și nu au lăsat pe nimeni să treacă.
29 Și au ucis atunci din Moabiți până la zece mii de oameni, toți sănătoși și voinici, încât nimeni n-a scăpat.
30 Așa au fost supuși în ziua aceea Moabiții înaintea lui Israel și s-a liniștit țara lui optzeci de ani. Iar Aod a fost judecătorul lor până la moartea sa.
31 După dânsul a fost judecător Șamgar, fiul lui Anat, care a ucis șase sute de Filisteni cu un băț, cu bold de mânat boii, și acesta a izbăvit de asemenea pe Israel.