1 În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus. [1]
2 Și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el.
3 Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat și l-a pus în temniță, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său. [2] [3] [4]
4 Căci Ioan îi zicea lui: Nu ți se cuvine s-o ai de soție.
5 Și voind să-l ucidă, s-a temut de mulțime, că-l socotea pe el ca prooroc.
6 Iar prăznuind Irod ziua lui de naștere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc și i-a plăcut lui Irod. [5]
7 De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.
8 Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.
9 Și regele s-a întristat, dar, pentru jurământ și pentru cei care ședeau cu el la masă, a poruncit să i se dea. [6]
10 Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan, în temniță.
11 Și capul lui a fost adus pe tipsie și a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
12 Și, venind ucenicii lui, au luat trupul lui și l-au înmormântat și s-au dus să dea de știre lui Iisus.
13 Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu dar, aflând, mulțimile au venit după El, pe jos, din cetăți. [7] [8]
14 Și ieșind, a văzut mulțime mare și I S-a făcut milă de ei și a vindecat pe bolnavii lor.
15 Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El și I-au zis: locul este pustiu și vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate, să-și cumpere mâncare. [9]
16 Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuință să se ducă; dați-le voi să mănânce.
17 Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești. [10]
18 Și El a zis: Aduceți-Mi-le aici. [11]
19 Și poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat și, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulțimilor. [12]
20 Și au mâncat toți și s-au săturat și au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline.
21 Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.
22 Și îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie și să treacă înaintea Lui, pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor. [13]
23 Iar dând drumul mulțimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Și, făcându-se seară, era singur acolo. [14]
24 Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. [15]
25 Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. [16]
26 Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă și de frică au strigat.
27 Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți! [17]
28 Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă ești Tu, poruncește să vin la Tine pe apă.
29 El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă și a venit către Iisus.
30 Dar văzând vântul, s-a temut și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!
31 Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat și a zis: Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? [18]
32 Și suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.
33 Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu. [19]
34 Și, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului. [20]
35 Și, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ținut și au adus la El pe toți bolnavii.
36 Și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și câți se atingeau se vindecau.